Adagietto

„Lansat în ultimii ani ca prozator, lansat la edituri importanate și bine primit de critica literară, Cătălin Pavel dă acum lovitura și în poezie. Adagietto mizează nu pe tensiune lirică acumulată, ci pe ruptură: aglomerând evenimente, detalii, consemnări grăbite, confesiuni, autorul știe să creeze contraste și breșe în care se ascunde un sens mai adânc. Cititorul trebuie să știe să extragă, din aceste fante, miezul profund uman; să caute, altfel spus, slăbiciunea, contradicția care umanizează și care se ascunde într-o retorică de multe ori debordantă, cu un înscenat aspect de verbiaj. Cultivând sau mimând mai multe tipuri de discurs, mizând adesea pe poemul amplu, ritmat, sincopat, epic, asumându-și deschis reperele livrești, poezia lui Cătălin Pavel este o reinventare melancolică a memoriei, o renovare a trecutului, în mai mare măsură decât o inventariere a prezentului. Poezie de dragoste în esența ei, biografistă doar în aparență, dintr-o cochetărie autoironică, ea atarge atenția asupra unui autor cu mari disponibilități stilistice, cu personalitate distinctă, care, deși a asimilat poezia ultimilor ani, nu își pleacă genunchiul în fața tiraniei nici unui model.” – Bogdan Crețu

„Köstebek și Scagliosi discută absent și cu amărăciune în texte solide, cu un fals aer anecdotic. „Povestirea” se alcătuiește din rafale de remarci, observații și imagini visate, astfel că ochiul n-are timp să clipocească la lectură, dar nici nu se obrintește; pentru că ritmul și amintirile sunt combinate cu viziuni și observații ingenioase. Într-adevăr, impresia este că te-ai logat pe mercador și ai totul la dispoziție, numai simțurile și inteligența să te țină. Totul este atât de aproape, atât de palpabil, dar și atât de haotic, ca la revenirea dintr-o amnezie pusă pe feste. Mai presus de orice, maturitatea poetului se observă din felul în care este capabil să absoarbă multe straturi de lumi și vremuri în scrisul lui, fără ca să alunece în manierism, snobism ori prețiozitate. Ba din contră, efectul total este incitant – căci, întemeiat pe agere efecte parțiale, de parcurs.” – Felix Nicolau