Am citit Casa Mortilor. Uitasem multe din ea si am recitit-o; nu cunosc o carte mai buna in toata literatura noua, incluzandu-l pe Puskin. Nu tonul, ci punctul de vedere este uimitor, sincer, natural si crestinesc. O carte buna, convingatoare. M-m delectat ieri toata ziua cu ea, cum nu m-am mai delectat de mult. Daca-l vedeti pe Dostoievski, transmiteti-i ca-l iubesc. (Lev Tolstoi, scrisoare către N.N. Stahov)
In Amintiri din Casa Mortilor sunt abordate probleme filosofice care, mai tarziu, vor constitui inconfundabilul substrat ideatic dostoievskian: libertatea, crima, natura umana, mandria, relatia dintre popor si intelighentie, nebunia, iubirea aproapelui, solidaritatea umana, smerenia. Datorita acestui fond filosofic, textul are un pronuntat caracter eseistic si contribuie la constituirea vocii distincte dostoievskiene, cea care va deveni pregnanta in marile creatii din urmatoarea perioada.
Fascinant de urmarit in Amintiri din Casa Mortilor ramane felul in care o mana de maestru a impletit elemente documentare/autobiografice si imaginare, pentru a obtine o proza profund originala si o rascolitoare lectie despre suferinta. (Camelia Dinu)