„Încă din secolele XV-XVII Europa se pomeneşte inundată de covoarele orientale. Conform opiniei majorităţii specialiştilor, la baza decorului acestora se află o cultură străveche, nomadă. S-a făcut aşa că, pe parcursul secolelor, covoarele orientale au devenit chiar o estetică a ambientului european. În aceste condiţii, involuntar se pune problema dacă însăşi Europa a mai păstrat pe undeva propria-i tradiţie ornamentală, atât de bogat prezentă în străvechea cultură a neoliticului şi eneoliticului european. Şi chiar dacă această tradiţie s-a păstrat pe undeva, am fi foarte curioși să aflăm cam ce prezintă ea, această tradiţie, atât sub aspect estetic,cât şi sub aspect conceptual-filozofic.
Se pare că un răspuns surprinzător şi destul de adecvat la această întrebare şi la multe altele, fără anumite aşteptări preconcepute, l-am sesizat în cele două decenii de studiu asupra decorului enigmaticelor şi practic necunoscutelor încă în Europa covoare vechi româneşti basarabene. Concluzia este că Europa nu-şi cunoaşte încă pe deplin propriile valori istorice spirituale şi e foarte posibil ca această carte să acopere cel puțin una din petele albe existente încă în istoria spiritualităţii româneşti şi europene.” (Gheorghe Mardare)