Volumul, declarat ”Cea mai buna carte straina” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franta in 2010 este o compozitie ”fara un proiect precis, obiecte fara nici o valoare, uzate si demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hartii, un razboi cu hartiile”, ce cuprinde confesiuni, pagini de jurnal de regie, cronici de teatru si film din presa internationala, o carte-spectacol pe scena careia se profileaza povestile marilor spectacole si filme ale regizorului Lucian Pintilie, precum istoria tumultuoasa a piesei Revizorul, Pescarusul, Reconstituirea, Salonul nr.6 si celelalte.
”Chiar daca intitulandu-si cartea Bricabrac, adica asumand dezordinea ca o regula de conduita, o permanenta forta de rezistenta si o aspiratie spre implinire confirma coerenta interna a unei opere, ca si a unui artist. Pintilie nicicand nu s-a tradat. Nici pe el, nici arta. Consecvent, le-a aparat! Fara a dispensa lectii programatice sau adopta profesii de credinta, Pintilie si-a construit opera pe un subteran, dar totodata secret soclu moral. Soclu neexpus complezent, dar soclu pe care aceste pagini ne invita sa-l discernem si sa-l regasim ca indispensabil regim de creatie si viata. Acesta-i pretul lecturii propuse de un om de teatru si film, care e totodata si un scriitor inspirat.” George Banu
„N-am alte dovezi ca am trait. Restul...
– Sa nu mai spuneti asta niciodata, domnule Pintilie, e un mare pacat.
– Stiu. Restul e un bricabrac.
– Adica cum bricabrac?
– Adica un bricabrac, o carte fara un proiect precis, obiecte fara nicio valoare, uzate si demodate, dar impregnate de timp, fragmente impregnate, enorm de multe hartii, un razboi cu hartiile.
– Adica?
– Adica eu am sentimentul ca ma mut. Intr-un alt spatiu. Nu pot inca sa-l definesc. E o noua locuinta. Toate amintirile striga dupa mine sa nu le uit.“