Bucuria de a trai in si cu Dumnezeu - Niculina Gheorghita
Acceptaţi faptul că vă este permis să vreţi toate astea şi toată viaţa va fi o mare bucurie şi împlinire.
Acceptaţi faptul că sunteţi creatorii realităţii voastre iar viaţa va fi un miracol trăit conştient şi firesc.
Acceptaţi faptul că puteţi fi bucuria care este starea firească a Sinelui Divin.
Acceptaţi faptul că pacea este cea care vă ajută să aveţi claritate în tot ceea ce faceţi şi spuneţi.
Acceptaţi faptul că vă este permis orice în acest Univers atât timp cât nu călcaţi sufletul şi demnitatea altcuiva.
Vă doresc să acceptaţi filiaţia divină adică să „acceptaţi că sunteţi copiii lui Dumnezeu şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă”.
Fragmente din carte:
…din cercetările şi experienţele mele am constatat că sunt câteva etape prin care eu am trecut, până m-am „trezit”, şi am realizat că în interiorul meu este o Scânteie Divină prezentă mereu şi nu la fără frecvenţă cum am crezut ani de zile.
Adică am constatat că Dumnezeu este în mine în fiecare clipă, că nu mă părăseşte niciodată, că nu mă pedepseşte niciodată pentru că dacă m-ar pedepsi pe mine de fapt s-ar pedepsi pe El, că nu mă judecă niciodată. Este un nonsens ca Dumnezeu să-şi dea lui doar dacă tu o personalitate ai făcut ceva sau altceva cerut de alte personalităţi (de alţi oameni).
Ni se spune că Dumnezeu vede şi aude tot ce facem (normal dacă este în noi), dar în acelaşi timp mesajele scrise peste tot sunt că este undeva în cer (adică în afara noastră), ne judecă, ne pedepseşte, ne mântuieşte sau nu în funcţie de... (adică condiţii scrise tot de oameni), ne iartă sau nu.
Dragi prieteni creatori Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea nu judecă, nu critică, nu pedepseşte, nu se făleşte, nu calcă pe cadavre, nu ucide, etc.
Am mai constatat că nimeni nu poate face nimic în locul nostru. Noi am primit o viaţă în dar pe care să o experimentăm cum vrem noi, adică cum alegem cu liberul arbitru liber.
Dacă tu vrei să trăieşti în suferinţă pentru că aşa ai văzut şi nu ai alt reper, e alegerea ta, dar Scânteia Divină din tine mereu ţi-a scos situaţii, oameni, evenimente, momente, prin care să devii prezent, dar pare mai comod să calci pe urme făcute deja de alţii.
Când eram mică şi mi se spunea că „aşa trebuie”, întrebam: „Unde scrie?”. Şi cum nu scria nicăieri, ci spuneau „aşa se face”, de cele mai multe ori la un asemenea răspuns nu făceam, „cum se face”. Am fost un copil atipic pentru societatea actuală, dar în contact cu Scânteia Divină din mine.
Am avut noroc de o mamă care nu m-a forţat să fac numai ce vrea ea, ci mereu îmi spunea „Aşa să fie cum spui tu”. Şi astfel lucrurile se întâmplau cum spuneam eu, pentru că ea avea încredere în mine, iar credinţa cuiva în tine îţi dă aripi.
Am hălăduit şi eu mulţi ani pe la toate uşile mănăstirilor, preoţilor minunaţi ai acestor plaiuri, locurilor sfinte din afara ţării, pe la oameni magnifici de pretutindeni, dar într-o zi am constatat că nimeni nu poate face nimic în locul meu.
În acel moment parcă m-am trezit dintr-un somn prelung, parcă au căzut toate lanţurile de pe mine, şi eram goală şi liberă în faţa Dumnezeului căruia abia în acel moment i-am dat voie să se manifeste prin mine real.
Din acel moment m-am aplecat asupra mea, a descoperirii de Sine, a cunoaşterii de Sine şi a trăirii în aici şi acum. Asta nu înseamnă că nu mai merg pe la mănăstiri, locuri magnifice, oameni minunaţi cu care să discut, dar nu mai aştept să facă cineva în locul meu ceea ce numai eu îndrumată de Dumnezeul din mine pot face…