Cunoscut mai ales ca poet, Nicolae Coande (n. 1962) este totodatã un observator atent si perspicace al vietii culturale contemporane, autor cunoscut de eseuri, recenzii si interventii publicistice in reviste importante din tarã.
Despre interviurile lui, incisive fãrã a fi agresive, reusind sã-si conducã interlocutorul spre zone noi si determinandu-l sã vorbeascã despre subiecte pe care acesta nu le-a mai abordat, sau sã le abordeze din unghiuri inedite, cititorul a putut afla panã acum doar pentru cã mai toate rubricile de „revista presei“ ale marilor publicatii culturale le-au remarcat, evidentiat, citat in momentul aparitiei lor.
Iar aceasta fiindcã Nicolae Coande si-a publicat cele mai multe discutii cu interlocutorii sãi intr-un ziar craiovean greu accesibil, in conditiile in care se difuzeazã presa la noi azi.
In cartea de fatã autorul le adunã pentru prima datã intr-un volum, ordonandu-le, nu cronologic, ci cumva „pe afinitãti“, cititorul putand sã reconstituie si singur cronologia. Beneficiind de o bunã cunoastere a operei interlocutorilori sãi (Irina Mavrodin, Ana Blandiana, Vladimir Tismãneanu, Gheorghe Grigurcu, Andrei Codrescu, Adrian Cioroianu, printre altii), Nicolae Coande nu se multumeste niciodatã cu intrebãri conventionale, fad politicoase, ci isi invitã interlocutorul sã rãspundã la chestiuni care frãmantã cititorul cultivat, dar, mai ales, care-l frãmantã pe el insusi.
Astfel incat rezultatul este nu doar o cronicã vie, pasionantã, pe mai multe voci, fiecare avand ceva memorabil de spus despre societatea, cultura, politica celor cincisprezece ani de tranzitie romaneascã si, nu de putine ori, propriile dificultãti de a-si trãi vocatia in acesti ani, ci si o fotografie de grup pe fundalul cãreia se distinge, ca intr-un palimpsest, cu straturi transparente, un autoportret.