Cu sigurantã cã la târgurile de carte ati întâlnit o doamnã cu un cosulet din bambus pe care scrie "Întelepciune gratis". Vã îmbie sã trageti un proverbm o cugetare din cosulet. Luati, cititi, zambiti si uite-asa incepe un dialog pe seama cugetarii respective. Ei, bine, in aceasta carte va veti reintlni cu voi insivã, caci aici sunt reactiile voastre, cuvintele voastre fata-n fata cu întelepciunea.
O carte despre educatie, societate, mentalitãti, prejudecãti, relatiile prtinti-copii, parinti-scoala. O carte scrisã de voi, toti (aproape toti) cei ce ati trecut prin fata standului editurii Cununi de stele. O carte scrisã cu umor, ironie, dinamicã si optimistã.
Fragment:
"Unii vor exclama, vãzând titlul - Câtã îngâmfare! Cei ce nu mã cunosc. Altii vor spune - Vrabia mãlai viseazã! Cei ce mã cunosc. Adevãrul nu e nici mãcar pe la mijloc. Adevãrul e cã, vorba ceea, mai e mult pânã departe. Adicã întelepciunea stã departe de mine precum Polul Nord de Polul Sud. Sau ca Soarele de Lunã. Sau' Hai cã ati prins ideea.
Si atunci? De unde titlul? Cum de-am ajuns eu înteleaptã?
Pãi, sã vã povestesc, desi multi stiu deja povestea. Dar poate-or mai fi si unii care n-or cunoaste-o. Oricum, mie îmi place s-o spun.
Spãlam vasele când mi-a venit ideea. O sã ziceti acum: dupã ce cã nu e înteleaptã nici mãcar o idee originalã n-a putut avea! Da, asa e, Agathei Christie îi veneau cele mai bune idei de roman în timp ce spãla vasele. Fiindcã ura atât de mult operatiunea, încât îi venea sã omoare pe cineva. Si atunci chiar o fãcea, în scris. Eu, nu cã as fi mai pasnicã, dar neavând calibrul scriitoarei britanice, m-as pomeni la închisoare pentru crimã realã. Eu nu vreau sã spun cã mi-a venit ideea scrierii acestei cãrti când spãlam vase ci vreau sã spun cã mi-a venit ideea de a oferi proverbe exact în timp ce spãlam vase, actiune pe care o ura nu numai Agatha Christie ci, îndrãznesc sã afirm sus si tare, o urãste toatã lumea. Altfel de ce s-ar mai fi inventat masina de spãlat vase dacã ar fi o activitate care sã te delecteze? Dar acesta e un alt subiect, revin la al meu: asadar, cum vã spuneam, spãlam niste vase - a se întelege un teanc mare de vase. Si aveam, cred, asa o fatã lungã, lungã, tristã, cã dintr-odatã mi-au apãrut în minte figurile celor ce treceau prin fata standului editurii mele, Cununi de stele. Cred cã aveam exact fata lor - lungã, tristã, cum ziceam. Eram neputincioasã, nu aveam cum sã-i ajut, ne despãrtea o masã plinã de cãrti la care ei uneori nici nu aruncau o privire, darãmite sã se mai si opreascã. Si atunci, cu fata aia mea lungã, m-am gândit ce as putea face eu ca oamenii sã se înveseleascã un pic, asa, pur si simplu. Sã nu-i mai vãd tristi în fata standului meu, de parcã ar spãla vase.
Asa s-a nãscut ideea cosuletului cu proverbe. Un cosulet din bambus, apartinându-i lui Didi - Didi însemnând "sorã mai mare" în bengali, apelativ cu care ne adresam profesoarei noastre Amita Bhose. Un cosulet pe care sã-l umplu cu proverbe si sã le ofer trecãtorilor. Sã le citeascã si sã se însenineze. Pur si simplu.
Zis si fãcut."