In Davaistii, Irvine Welsh revine la personajele lui deja familiare, Renton, Sick Boy, Spud, Begbie & Co. Acum aflam cum au ajuns ei sa fie dependenti de heroina: pe de o parte, impinsi de „probleme personale”, iar pe de alta parte, din cauza dificultatilor socio-economice din Scotia anilor ’80.
Revolta si neputinta mocnesc in fiecare dintre personajele romanului Davaistii. Renton, Sick Boy si altii asemenea lor se dezlantuie uneori in fapte pline de cruzime, alteori in farse hilare, care se insiruie pe paginile romanului ca in Trainspotting. Precum intr-un film mut, ei sint hilari sau patetici, provoaca furia sau mila. In pofida atmosferei predominant sumbre, ploioase, uneori razboinice, care se asterne treptat-treptat peste Scotia si peste gasca baietilor de cartier, firul subteran ce incheaga romanul este un indemn optimist: poti supravietui daca esti sincer fata de tine si daca te incumeti sa iubesti. Cum ar zice Spud: „Super-benga, frate, gen!”.
„Stilul descriptiv al lui Welsh este desavirsit – crud, violent si uneori liric –, dar supremul lui talent este cel al dialogului. Davaistii, ca si Trainspotting, Ecstasy, Acid House si Jeg, este un roman dupa care se poate face cu usurinta un film. Ironia, indignarea si inteligenta ascutita tisnesc pur si simplu din paginile lui.” (The Independent)
„Irvine Welsh este acum punkistul care a crescut, a devenit mai intelept si mai convingator.” (The Times)