Cunoscut mai ales ca autor al romanelor Omul fără însuşiri (Der Mann ohne Eigenschaften, 1930-1933) şi Rătăcirile elevului Törless (Die Verwirrungen des Zöglings Törless, 1906), Robert Musil surprinde în scrierile sale tonurile şi frământările unei epoci care cunoaşte atât extazul avangărzilor artistice, cât şi agonia celor două războaie mondiale (a trăit între 1880 şi 1942, în Austria, Germania, apoi Elveţia).
În eseul Despre prostie (Über die Dummheit, 1937) subiectul este tratat, ca de obicei, cu toate resursele familiare autorului: analiza filosofică se combină cu observaţiile de tip psihologic şi cu constatări din istorie şi politologie. Deşi proiectul iniţiat de acest eseu nu a fost finalizat, se remarcă, totuşi, atenta cartografiere a fenomenelor asociate prostiei, tratate în stilul „ironiei constructive“, atât de specific lui Musil.