Anul 1905 a fost considerat un „an miraculos”. Albert Einstein a publicat trei articole si o anexa, revolutionand complet modul in care fizicienii intelegeau lumea. In aceste scrieri renumite, el a aplicat ceea ce a rezumat mai tarziu in urmatoarele cuvinte intelepte: „Nu puteam rezolva problemele cu acelasi efort de gandire cu care au fost create”.
Acest nou mod de gandire i-a permis lui Einstein sa dea frau liber fanteziei si sa-si imagineze ca se afla deasupra razei de lumina, ceea ce l-a ajutat sa renunte la notiunea de spatiu-timp absolut. Din aceasta idee fascinanta a luat nastere teoria relativitatii.
Desi experienta noastra cotidiana ne spune ca timpul curge absolut egal indiferent de situatie, acum stim ca timpul si spatiul sunt ceva relativ. Cand ne apropiem de viteza luminii, se intampla lucruri extraordinare. Cu cat ne miscam mai repede, cu atat timpul trece mai incet...
In acelasi an, Einstein a elaborat cea mai vestita ecuatie din istoria fizicii si, probabil, cea pe care o vedem cel mai des stantata pe cele mai multe tricouri: E=mc2. Energia este egala cu masa inmultita cu viteza luminii la patrat. Masa se poate transforma intr-o uriasa sursa de energie; din aceasta idee vor lua nastere proiectul Manhattan si bomba atomica. Einstein a avut un rol fundamental in acel program ale carui consecinte l-au urmarit tot restul vietii.
Viziunile sale absolut noi asupra naturii luminii au reprezentat punctul de pornire al fizicii cuantice, una din cele mai moderne teorii, care reprezinta o adevarata provocare pentru gandirea logica si ne pune la incercare spiritul practic in cel mai inalt grad.
Cand intram mai adanc in lumea fantastica a cuanticii, descoperim imediat fapte extraordinare: obiectele pot exista in mai multe locuri in acelasi timp, ceea ce pare solid este vacuum etc. Aceste paradoxuri, semanand cu niste koanuri, demonteaza total structurile noastre mentale si dau nastere unei stari de „confuzie”, care este anticamera gandirii creative.
Pentru un cititor strain de lumea stiintifica, aceste viziuni pot parea de neinteles si foarte indepartate de problemele cotidiene. Si totusi, ceea ce ni se prezinta in paginile urmatoare este ceva care merge dincolo de formarea stiintifica. Protagonistul nostru a fost una dintre figurile cele mai charistmatice ale secolului al XX-lea, nu numai datorita contributiilor sale stiintifice, ci si prin modul lui revolutionar de a gandi si de a inova.
Meritul lui Allan Percy este de a fi reunit 85 de pilule de intelepciune din gandirea lui Einstein si de a le fi tradus in limbajul psihologiei cotidiene, ca inceputuri de solutii practice pentru a relativiza preocuparile, pentru a rezolva problemele si pentru a gasi formula cea mai simpla si mai puternica cu scopul de a ne implini propria existenta.
Lumea s-a schimbat mai mult in ultimii o suta de ani decat in intreaga istorie a omenirii. De aceea, astazi mai mult ca oricand, trebuie sa avem prezente in minte cuvintele provocatoare ale lui Albert Einstein: „Nimic nu este un semn mai clar de nebunie, decat sa faci ceva de mai multe ori la fel si sa te astepti ca rezultatele sa fie diferite.”