„Numai atât cât este absolut necesar sugestiei. Revelaţii care stârnesc curiozităţi familiale instabile, farse ale conştiinţei când corpul este detaşat de acţiunile fizice. Naratorul se plasează întotdeauna la o distanță confortabilă, reușind să evite cu ușurință sentimentul compasional, de care alții au abuzat cu succes. Obiectivism și realism senzorial sunt două mobile esențiale care însoțesc cititorul în interiorul fantomatului.
Atunci când ești conștient că orice dorință devine iluzie te întorci în timp, încercând să retrăiești acolo acele scurtmetraje pe care doar memoria ți le mai poate oferi. Sunt pagini care trebuie înțelese și dintr-o perspectivă stiințifică: dispariția absolută nu este posibilă, sau altfel spus nu murim cu adevărat niciodată. Mulți vor fi nervoși după primele pagini, unii chiar vor renunța, dar odata ieșiți din proximitatea confortului caustic sentimentul critic dispare, lăsând loc placerii ușor melancolice, amintindu-ne că suferința ne dezvăluie acea zonă obscură de care nu vrem să știm. Multe din poemele acestei cărți sunt fotografii care ţi-au creat cândva vagi senzaţii de fericire, consumată în natură, alături de nişte intelectuali anonimi.” (V. Leac)