Echipa GF 2013
Documentare și imagini/ Atelierul de grafică, Mihai Tudoroiu
Foto/ Ciprian Isac
Texte/ Șerban Alexandrescu, Silviu Dancu, Atelierul de grafică
Traducere/ Samuel W. Onn
Concept grafic și editorial/ Carla Duschka, Ciprian Isac
Descriere
Atelierul de grafică
…..Dacă privești cu mintea, 40 de ani de reprezentare a mărcilor scot la iveală mai multe tipuri de profil de grafician. Lucrurile baleiază între linogravură, xilogravură și desenul sclerozat, făcut în caietul de tip vocabular. La o extremă găsim artistul cu un oarecare instrumentar tehnic și teoretic, iar la cealaltă funcționarul care are de îndeplinit o sarcină. Încă una. Nu-i place, dar noțiunea de „nu mă pricep“ nu există. Între aceste extreme găsim pricepuți și nepricepuți, proști și neproști, oameni care s-au bucurat să reprezinte bine instituția pentru care lucrau, precum și alții care n-au izbutit nimic prin abordarea lor. Prin urmare, aflăm graficieni și muncitori de tot felul, bucurie, entuziasm dar și plictiseală, blazare sau constrângere ideologică. Avem, de pildă, editurile Univers, Kriterion, Cartea Românească, versus roți dințate și lauri nenumărați…
Șerban Alexandrescu (fragment)
Orice lanternă luminează ceva; și te împiedică să-ți rupi gâtul în beznă sau să intri în panică crezând că te-ai pierdut. Așa este și acest volum [...] E o recuperare explicativă extrem de valoroasă. Acum știm că n-a fost un pustiu absolut. Doar că „formele de viață“ din designul grafic comunist sunt mai subtile și mai puțin evidente – așa cum e de fapt viața în orice deșert.
Brazi, spice, mulți rulmenți, alți brazi, ciocane, retorte și încă niște brazi (codrul a fost frate cu românul și în comunism), capete bovine – la propriu; totul înghețat într-un perpetuu 1962. Așa arată o privire superficială asupra grosului acestei colecții. Și nu are cum să fie altfel – de fapt, totul e un soi de reprezentare vizuală a istoriei republicii roșii România. Iar istoria unei țări e într-o mare măsură și o istorie a economiei respectivei țări.
Silviu Dancu (fragment)
...Așadar un ofițer al marinei militare sovietice duce mâna la chipiu, atunci când trece pe lângă un pionier purtând pe uniformă însemnele meritelor sale. Ce poate să însemne asta? Cum este posibil ca un adult, trecut prin filtrele unui sistem strict, piramidal, extrem de dur și de selectiv, și care a ajuns să poarte o uniformă care exprimă puterea și autoritatea unui imperiu totalitar, să manifeste respect, ba chiar un fel de subordonare cazonă în fața unui copil dintr-o țară mică, aflată în sfera de influență a imperiului din care el vine?
La un prim nivel, insigna poate fi privită ca obiect. Unul ieftin, chiar. Realizate din alamă, în cel mai bun caz, insignele au fost confecționate inclusiv din aluminiu, tablă sau chiar din carton!
Valoarea lor intrinsecă era, așadar, aproape zero, singurele considerente pentru care ar putea fi privite astăzi cu atenție fiind semnificația lor simbolică, istorică și, dintr-o perspectivă mai specializată, expresia lor artistică….