Învierea este prin excelenţă romanul în care Tolstoi îşi ficţionalizează cel mai viu experienţele autobiografice. Cu alte cuvinte, este un roman-corolar, dens şi personal, în sensul concentrării maxime a concepţiilor autorului. O constantă în proza lui Tolstoi este să-şi exprime, via personaje, aspiraţiile şi suferinţele morale ale autocunoaşterii şi autodesăvârşirii. Dmitri Ivanovici Nehliudov, personajul principal, reprezintă, indiscutabil, un alter ego al autorului. […] Neîndoielnic rămâne faptul că Învierea este un roman ferm, puternic, remarcabil, atât prin tipologiile create, cât şi prin valoarea sa programatică. CAMELIA DINU