Sunt câteva lucruri pe care sunt fericit să vi le împărtăşesc, de când am scris Iubire, medicină şi miracole.
M-am retras din practicarea chirurgiei în 1989, deoarece în acea vreme mai mulţi profesionişti din domeniul îngrijirii sănătăţii era dornici să-mi asculte mesajul. Din momentul în care au înţeles că munca mea avea o bază ştiinţifică, ei erau dornici să o accepte. Nu a mai trebuit să mă tot explic, dar puteam în schimb să-mi împărtăşesc experienţa şi să ajut astfel mai mulţi oameni prin ceea ce învăţasem. Cu zece sau cu douăzeci de ani în urmă, dacă ascultau, erau mai dispuşi să pună în discuţie validitatea lucrurilor pe care le spuneam. Eu apăream în toate acele emisiuni de dezbateri ca o sursă de conflict şi de controversă. Erau multe neînţelegeri privind afirmaţiile pe care le făcusem despre rolul bolii în viaţa unei persoane. Am irosit mult timp apărându-mă şi explicând ce am vrut să spun. Ceea ce încercam să spun era că boala are asupra vieţii unei persoane efecte care depăşesc dimensiunea fizică. Existau efecte secundare benefice şi o libertate de a trăi, pe care unii oameni o obţineau datorită bolii, deoarece îi făcea să conştientizeze că sunt muritori. Din moment ce noi toţi suntem muritori, de ce unii oameni au nevoie să se îmbolnăvească pentru a avea libertatea să-şi trăiască vieţile lor unice şi să resimtă efectele secundare benefice?