A îndrumat mai toate marile staruri ale vremii lui: Bette Davis, Marilyn Monroe, Sophia Loren, Maureen O’Hara, Lauren Bacall, Joan Crawford, Heddy Lamarr, Micheline Presle, Joan Fontaine, Sylva Koscina, Ann-Margret, Leslie Caron. Supranumit regizor al femeilor pentru harul de a le conduce spre creeații extraordinare, i-a ghidat cu egală autoritate şi eficienţă pe Richard Burton, Maurice Chevalier, Peter Lorre, Victor Francen, Fred Astaire, Sessue Hayakawa, Louis Jourdan, Curd Jürgens, Alec Guinness, Rossano Brazzi, Gabriele Ferzetti.
Scenariştii lui s-au numit Faulkner, Hemingway, Clifford Odets, Romain Gary, Françoise Sagan. Rafinat colecţionar de artă, a contribuit cu generozitate la lansarea pe orbita planetară a multor tineri plasticieni, începând cu Bernard Buffet. Prietenii lui apropiaţi au fost René Clair și Jean Cocteau, Spencer Tracy şi Katharine Hepburn, Humphrey Bogart şi Lauren Bacall, Greta Garbo și Marlene Dietrich, Howard Hawks și Billy Wylder. Navigând printre coloşii star-sistemului şi ai culturii secolului 20, a ştiut să-şi asigure un loc privilegiat la masa gloriei. Intr-o lume a efemerului, şi-a asigurat respectul contemporanilor şi omagiul posterităţii.
Preţios pentru Pantheonul nostru, artist cu dublă profesie și triplă identitate culturală – română, franceză și americană, celebrul cineast încă nu a fost integrat în mentalul colectiv românesc. Când atât de puţine nume românești au reușit să se afirme și să atingă maxima notorietate internaţională în spaţiul culturii occidentale a secolului XX, indiferenţa cu care compatrioţii de ieri și de astăzi l-au tratat și îl tratează pe Jean Negulescu rămâne, în cel mai bun caz, de neînţeles. Filmele lui au avut 31 de nominalizări la Oscar. Au câștigat 4 statuete. Multiplu candidat la Premiile Golden Globe și deţinător al acestui trofeu pentru cel mai bun film, multimplu candidat la American Directors Guild Awards, cotat printre primii zece regizori ai Hollywood-ului în anii ‘50, continuă să fie un necunoscut în ţara lui de origine.