La rascruce de vanturi este un roamn uluitor. Esenta lui este incordarea si lupta, o lupta fara preget, care se desfasoara pe o durata de douazeci de ani si atinge patru generatii. Conflictul si tensiunea care apar de la primele pagini cresc neancetat, ajung la paroxism, se mentin la inalta tensiune. Apoi calitatea tensiunii se schimba si vuietul salbatic al romanului se incheie grav, pe o nota de speranta si impacare.
Meritul cel mai de seama al cartii consta aceea ca in intunecatele fapte pe care le relateaza romanul se poate intrevedea imaginea unei Anglii dominate de banul atotputernic, care falsifica oameni si sentimente. La rascruce de vanturi devine astfel reflectarea si critica acerba a realitatilor contemporane, filtrate prin mintea patrunzatoare, neiertatoare si cutezatoare a acestei tinere scriitoare, in prima jumatate a secolului XIX-lea.