La rascruce de vanturi

Melodrama romantica - cu care Emily Brontë era, neindoielnic, familiarizata - isi datora imensul succes efectelor create de ambiguitate si de vagul trairilor eroilor. [...] in La rascruce de vanturi, lucrurile se petrec exact in sens invers: cu toate ca intamplarile relatate pot sa socheze, sa para uneori incredibile, sunt prezentate, in majoritatea cazurilor, cu o mare claritate si precizie. [...] Critica literara a numit acest tip de scriitura "imaginatie concreta" si, ori de cate ori vorbeste despre ea, nu uita sa spuna ca Emily Brontë e "intemeietoarea acestei carac­teristici a roma­nului englez modern" [J. A. Marshall]. Dupa 1847, se vor intalni tot mai des cazuri in care va fi definitorie forta de a contopi obiectul sau actiunea concreta cu descrierea senzatiei produse de ele, forta de a scrie despre vizibil si tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Brontë a ridicat o povestire melodramatica la nivelul unei trairi tragice. Dan Grigorescu