Dincolo de povestea unei morţi încărcate de mister, Inoue conturează subtil esenţele a două lumi care de multe ori se suprapun: lumea maestrulului de ceai perfect, Sen no Rikyū, şi lumea samuraiul perfect, Toyotomi Hideyoshi.
„Maestrul Rikyū a fost martorul morţii multor samurai. Oare câţi samurai au plecat spre câmpul de luptă după ce au băut ceaiul preparat de el? ªi apoi au şi murit acolo. După ce ai fost martorul atâtor morţi nefireşti şi violente, nu ai cum să te bucuri de o moarte liniştită.“
Sen no Rikyū, marele maestru de ceai din timpul lui Toyotomi Hideyoshi, moare prin sinucidere rituală. Enigma gestului său îl frământă neîncetat pe Honkakubō, discipolul care i-a fost alături în ultimii ani şi care pare să comunice în continuare cu Maestrul: acesta i se arată în vis şi îi vorbeşte. Retrăind în amintire toate marile ceremonii ale ceaiului oficiate de Maestru, toate gesturile şi vorbele lui memorabile, Honkakubō îi întâlneşte pe cei mai importanţi oameni din viaţa lui Sen no Rikyū, iar fiecare evocare a celui dispărut e un prilej de a descoperi lucruri neştiute, de a înţelege ceea ce a vrut Maestrul să-i transmită, de a pătrunde mai adânc arta ceaiului şi în acelaşi timp de a se împăca, în cele din urmă, cu sine.