Mici poeme in proza

Baudelaire ramane in afara categoriilor stiute. El nu accepta nicio clasificare si nicio incadrare. Nu se invecineaza cu nimeni, nu se inrudeste cu nicio familie de poeti sau ganditori. Uneori, intr-un acces de orgoliu, s-a ajuns sa se creada ca i se poate descoperi, acestui ins solitar, vreun stramos sau vreun frate. Dar, brusc, print-un salt indraznet sau din cauza unei apatii neasteptate, Baudelaire scapa oricarei incercari de a-l fixa. Ca sa-l judeci, trebuie, asadar, sa ignori toate normele, s-o rupi, odata pentru totdeauna, cu obisnuitele procedee de investigare si sa te supui unei geometrii ale carei elemente disparate sfarsesc prin a se grupa in jurul unui punct central: fizionomia morala si fizica a lui Baudelaire.                        Elena Vacarescu