Monologurile neimplinirii

Desene de Helmut Stürmer si Roxana Popescu

In Monologurile neimplinirii, marturia subiectiva se intilneste cu reflectiile despre teatru. Dupa o privire retrospectiva deloc comoda, George Banu isi reconstituie parcursul profesional cu toate tentatiile si esecurile lui, asumindu-si „neimplinirile” ca actor, scriitor si profesor. Fara frustrari si resentimente, autorul reface drumul spre acceptarea de sine si ajunge la o paradoxala forma de realizare prin „reciclarea” esecurilor si dialogul dintre toate aceste domenii si experiente profesionale. Confirmindu-i inca o data vocatia de eseist, acest volum cu caracter autobiografic releva ca teatrul e „un dublu al vietii”, locul unde neimplinirile solitare se transforma intr-o implinire comuna.

„Teatrul produce o neintrerupta sfisiere, cel putin pentru mine, fiindca ma regasesc in spusele lui Hamlet, cel ce ba il slaveste vazind in el «oglinda concentrata a lumii», ba il batjocoreste reducindu-l la «o impuscatura cu gloante oarbe». Intre increderea nestramutata in puterile teatrului si excesul de neincredere produs de «trucurile» lui, ce sa alegi? Care e solutia? Iti trebuie o viata intreaga ca sa-ti determini o conduita proprie fata de aceasta arta plamadita din carne si din cuvinte: admirabila, dar insolubila contradictie! Iubire si neiubire… Tema de reflectie ce m-a insotit o viata, plasata sub semnul deceptiei originare, aceea de a nu putea deveni actor. Si mai tirziu li se vor adauga neputinta de a deveni scriitor si impotrivirea de a sfirsi ca profesor... Un esec, ce poate el produce? O neimplinire unde poate conduce? O frustrare sau o depasire? O dezamagire sau o convertire? Experienta infringerii, uneori, se poate converti intr-o… implinire «partiala».” (George Banu)

George Banu e autorul a numeroase carti de teatru consacrate scenei moderne si maestrilor sai, Brook, Chereau, Mnouchkine, sau relatiei teatrului cu pictura. Teoretician si eseist, el are un rol de referinta in teatrul european.