Nehru a fost un om complicat; a fost politicianul Indiei Noi, postcoloniale, plina de vise in plin razboi rece. Nehru a inventat pentru India nealinierea si miscarea care sa o sustina international. Lucrarea infatiseaza atat biografia cat si destinul politic al lui Nehru "acest mare reprezentant al nationalismului secolului XX".
Shashi Tharoor, autorul monografiei, a fost diplomat O.N.U., un mare portretist de oameni mari. Fragment din volum:
„„SPER SA SUPRAVIETUIESC IMPERIULUI BRITANIC” 1928-1931
In 1927, in timp ce Jawaharlal Nehru se afla inca in Europa, britanicii au recurs la o specialitate imperiala, insulta deghizata in concesie. Guvernul a anuntat crearea unei comisii formate din reprezentantii tuturor partidelor care urma sa viziteze India si sa stabileasca daca tara era pregatita pentru noi reforme constitutionale. Comisia urma insa, sa fie compusa - si aici vine insulta - exclusiv din membri ai Parlamentului britanic. Opinia publica indiana, indferent de culoare politica, a fost furioasa; desi indienii erau divizati asupra unor chestiuni precum participarea politica si necooperarea, independenta sau statutul de Dominion, ei s-au unit respingand cu fermitate oferta britanica. Pana si liberalii precum Sir Tej Bahadur Sapru, loialist considerat drept politicianul indian favorit al britanicilor, nu a inghitit aceasta umilinta si a refuzat sa aiba de-a face cu respectiva comisie. In momentul sosirii lor in Bombay la 3 februarie 1928, Sir John Simon si ceilalti sase colegi ai sai, membri ai comisiei, s-au trezit in fata unui boicot total. Mii de demonstranti se ingramadisera in zona portului
purtand steaguri negre si pancarte care reflectau strigatele lor „Simon, pleaca!". Peste tot pe unde a trecut comisia, au fost organizate demonstratii similare, incheiate deseori cu lovituri de lahti si focuri de arma lansate de politie in protestatarii neinarmati (lahti este o prajina din bambus manuita foarte bine de politistii indieni). Vizita a fost un indiscutabil fiasco.
In calitatea sa de secretar general al Partidului Congresului, Jawaharlal Nehru s-a numarat printre principalii organizatori ai boicotului. In momentul sosirii sale la Lucknow la 25 noiembrie 1928 pentru a-si indemna sustinatorii sa manifeste impotriva vizitei Comisiei in U.P., starea de spirit la nivel national se inrautatise considerabil dupa ce liderul Congresului in Punjab, Lala Lajpat Rai, un veteran Extremist, decedase cu o saptamana inainte, urmare, ranilor ce ii fusesera provocate de politie in timp ce participa la demonstratiile de protest organizate impotriva lui Simon in Lahore.”