„Cartea aceasta a fost scrisă având tot timpul în faţa ochilor un fundal atât de optimism disproporţionat, cât şi de disperare fără limite. Ea susţine că Progresul şi Catastrofa sunt două feţe ale aceleiaşi medalii; că amândouă sunt produse ale unei superstiţii, nu ale credinţei. A fost scrisă cu convingerea că ar trebui să fie posibilă descoperirea mecanismelor ascunse prin care toate elementele tradiţionale ale lumii noastre politice şi spirituale s-au dizolvat într-un conglomerat în care totul pare să-şi fi pierdut valoarea specifică ajungând să nu mai poată fi recunoscut de înţelegerea umană, să nu mai poată fi folosit în scopuri omeneşti. Abandonul în faţa acestui proces brutal de dezintegrare a devenit o ispită căreia, s-ar părea, nu i se mai rezistă, nu numai din cauză că procesul de care e vorba şi-a asumat proporţiile măreţiei mincinoase a «necesităţii istorice», ci, de asemenea, pentru că tot ceea ce nu mai aparţine acestei evoluţii pare acum lipsit de viaţă, secătuit de sânge, fără nici un înţeles şi ireal. Nu ne mai putem permite să dăm la o parte răul şi să-l privim efectiv doar ca pe o greutate moartă pe care timpul o va îngropa de la sine în uitare.“ (Hannah ARENDT)
„Esenţial în perspectiva Hannei Arendt este accentul pe fenomenul unic al anesteziei morale, al extincţiei diferenţei dintre Bine şi Rău. Omul birocratic îndeplineşte ordinele ca un automat. Absenţa gândirii, ceea ce autoarea numeşte thoughtlessness, este motivul pentru care Răul radical se converteşte în Rău banal, rutinizat. Evaporarea prin ideologie a discernământului moral, aceasta este marea problemă pe care a explorat-o cu admirabil curaj intelectual Hannah Arendt. Originile totalitarismului este una dintre acele cărţi care definesc în chip esenţial condiţia umană. De o imensă profunzime intelectuală, însufleţită de conştiinţa urgenţei morale, capodopera Hannei Arendt face parte din acele construcţii ale spiritului fără de care viaţa noastră ar fi grav sărăcită. Meditând cu îndurerată sobrietate asupra Răului radical aşa cum s-a întruchipat acesta în universul concentraţionar nazist şi comunist, marea gânditoare propune nu doar o radiografie a instituţiilor, mentalităţilor şi ideilor totalitare, ci şi o viziune originală despre şansele renaşterii libertăţii. Pe scurt, avem aici una dintre cele mai importante cărţi ale veacului XX şi, nu mă îndoiesc, ale actualului secol.“ (Vladimir TISMĂNEANU)