Pana la capatul liniei

Pina la capatul liniei este o carte tulburatoare despre iubire, moarte, suferinte si sperante. O carte intocmai ca viata. Nimic nu exista separat, protejat de o granita bine definita. Iubirea infloreste in preajma mortii si lumineaza suferinta, iar durerile se revarsa in sperante. O carte in care personajele cred cu tarie ca iubirea va invinge moartea si ca sperantele lor pot alina, ca niste medicamente, suferintele. Toate se regasesc in citeva destine, greu de introdus intr-un spatiu bine delimitat si imposibil de situat intr-o ierarhie. Tocmai de aceea este frumoasa viata, pentru ca le cuprinde pe toate, de-a valma, intr-o dulce si amara imbratisare!

„Petre Barbu este unul dintre cei mai subtili prozatori romani contemporani. Impregnate de «freamatul viu al realitatii», povestirile din Pina la capatul liniei te cuceresc prin umanitatea lor profunda, transcrisa adeseori intr-o tonalitate ludica. Reflectia existentiala si reflectia artistica se impletesc in acest volum exemplar, in care obsesia fidelitatii fata de realitate este sistematic subminata de parodie. Ceea ce il recomanda in mod special pe acest prozator – cehovian prin capacitatea de a construi, in putine cuvinte, destine intregi – este exceptionala sa putere de a descifra, in aparenta discontinuitate a banalitatii cotidiene, coerenta dramatica a vietii si a mortii.” (Carmen Musat)

„Punind in pagina scene de viata de cele mai multe ori marunte, in citeva rinduri exceptionale, Petre Barbu creeaza un univers al emotiilor subtile, profunde, devastatoare si, totodata, al fantasmelor care (asemenea emotiilor, de altfel) «n-au act de identitate». Tocmai de aceea, sper ca aceasta carte, prin forta ei de a radiografia fragilitatea fiintei umane in fata iubirii, a bolii si a mortii, sa atraga atentia, in egala masura, a criticilor care cunosc deja (din volumele anterioare) marca originala a scriitorului, ca si pe aceea a cititorilor care cauta frati din cuvinte pentru a putea inainta (mai usor, poate) prin culoarele necunoscute si imprevizibile ale vietii.” (Sanda Cordos)