„Robinson” este o carte despre prietenie, imaginație și puterea vindecătoare a poveștilor care s-a născut dintr-o experiență prin care trec, într-o formă sau alta, toți copiii: confruntarea cu părerea celorlalți. Să-i dăm cuvântul autorului:
„Robinson Crusoe” de Daniel Defoe, într-o ediție cu ilustrații fantastice, a fost una dintre cărțile preferate ale copilăriei mele. M-a încântat povestea naufragiatului care reușește să supraviețuiască mulți ani pe o insulă îndepărtată pentru că este inteligent și priceput.
Cartea mea „Robinson” este inspirată dintr-o întâmplare adevărată din copilărie. Mi-am amintit-o când am găsit o fotografie cu mine costumat în curajosul aventurier pentru un concurs de la școală. Mama mea, Alenka, artist plastic, care avea mâini tare iscusite, mi-a meșterit un costum folosind echipamentul de balet al surorii mele, un tricou fără mâneci, o perucă și niște bucăți de blană artificială. Mi-a mai făcut un arc și un fel de suliță. Am câștigat Premiul I, iar poza mea a apărut pe prima pagină a ziarului local. Mama a fost foarte mândră.
Dar în amintirea mea, costumul nu a fost deloc comod. Echipamentul surorii mele tot aluneca de pe mine, blănurile mă mâncau, machiajul mi se scurgea. Abia așteptam să mă văd înapoi acasă. Mai ales că prietenii mei și toți copiii de acolo râdeau de mine (era clar că nu citiseră „Robinson Crusoe”).
Am făcut febră și a trebuit să stau în pat zile-ntregi. Oare am fost într-adevăr pe "Insula Disperării" a lui Robinson Crusoe? Orice s-o fi întâmplat în acele singuratice zile ale naufragiului meu, m-a făcut mai puternic. În singurătatea mea, am devenit stăpânul propriei mele insule și am reușit să cred din nou în mine. Așa că atunci când prietenii mei au venit să mă vadă, am putut să-i iert și să merg mai departe, uitând tot ce s-a-ntâmplat. Toți voiau acum să asculte povești cu Robinson Crusoe și s-ar putea chiar să fi citit cartea împreună.
După această întâmplare, prietenii mei și cu mine am trăit tot felul de aventuri, descoperind Polul Nord și explorând Munții Himalaya… Dar despre acestea poate-n altă carte.
PETER SÍS