Cercetarile lui Jean Piaget in domeniul psihologiei copilului, efectuate pe parcursul a aproape patruzeci de ani, au vizat nu doar perfectionarea metodelor pedagogice sau educative, ci si o mai profunda cunoastere a omului. Din perspectiva lui Piaget, pentru a putea intelege natura si functionarea mecanismelor mentale la adult, este necesara intelegerea formarii acestor mecanisme la copii. Articolele si conferintele publicate in volumul de fata constituie un rezumat impresionant al operei autorului. In prima parte, ele prezinta ceea ce este esential in descoperirile lui Piaget in domeniul dezvoltarii mentale si afective a copilului. In a doua parte, sunt abordate cateva probleme centrale – precum cele ale gandirii, limbajului si afectivitatii – intr-o dubla perspectiva: genetica si structuralista.
Studentii, psihologii si toti cei interesati de psihologia dezvoltarii vor gasi in aceasta carte raspunsuri la diferite intrebari legate de dezvoltarea inteligentei, de dobandirea notiunilor de numar, spatiu si timp, de functia limbajului, de dezvoltarea gandirii, a afectivitatii sau a simtului moral.
Jean Piaget a fost un psiholog, biolog, logician si filosof elvetian cunoscut pentru cercetarile sale din domeniul psihologiei dezvoltarii. A predat cursuri de Psihologie genetica la Universitatea din Geneva si la Sorbona (Paris) si a fondat Centrul International de Epistemologie Genetica din Geneva. A scris numeroase studii si carti despre dezvoltarea mentala si afectiva a copilului.
Conform unei legi ale carei manifestari le-am vazut deja la sugar, apoi in copilaria mica, orice capacitate noua a vietii mentale incepe prin incorporarea lumii intr-o asimilare egocentrica, ajungand abia ulterior la echilibru, prin compunerea cu o acomodare la real. Exista deci un egocentrism al sugarului, care asimileaza universul la activitatea sa corporala si un egocentrism al copilariei mici, care asimileaza lucrurile la gandirea in formare (joc simbolic etc.). Aceasta ultima forma de egocentrism, cea a adolescentului, se manifesta prin credinta in atotputernicia reflectiei, ca si cum nu sistemele ar trebui sa se supuna realitatii, ci lumea ar trebui sa se supuna acestora - Jean Piaget
Mai intai, cei mici (sub 7 ani) neaga, in general, ideea de conservare a zaharului dizolvat si, a fortiori, pe cea a greutatii si volumului legate de aceasta. Pentru ei, faptul ca zaharul se dizolva implica aneantizarea totala si disparitia sa din real. Ramane, evident, gustul de apa indulcita, dar, dupa cum spun ei, acest gust va disparea in cateva ore sau zile, exact ca un miros sau, mai precis, ca o umbra intarziata, sortita neantului. Dimpotriva, pe la 7 ani, zaharul dizolvat ramane in apa, adica exista o conservare a substantei. Dar sub ce forma? Pentru unii dintre subiecti, el se transforma in apa sau se lichefiaza intr-un sirop, care formeaza cu apa un amestec: este explicatia prin transmutare despre care vorbeam mai inainte - Jean Piaget