Dragă Olga, se pare că astrologii au avut dreptate când mi-au prezis din nou închisoare anul ăsta şi când au spus că va fi o vară călduroasă.
Singurul canal de comunicare cu exteriorul, scrisorile lui Havel arhivează un întreg sistem uman, disecând chestiuni „de viaţă şi de moarte”, cum ar fi ideile de responsabilitate individuală şi natura credinţei sau seducţia periculoasă a ideologiilor, fără să scape din vedere micile detalii de bucătărie internă. Corespondenţa cu Olga, la rândul ei disidentă, reconstruieşte un Haclav Havel umanizat, impresionantul său profil moral fiind punctat de slăbiciuni casnice. Aceste scrisori-manifest, elaborate în ceea ce viitorul preşedinte avea să numească „marea şcoală a autocontrolului”, fac din Havel un personaj mult mai complex. De la reflecţii filosofice şi consideraţii despre teatru, vocea soţului trece la sfaturi paternaliste sau la remarci maliţioase, Scrisorile stârnind, la apariţia lor în 1989, reacţii în rândurile feministelor.