„Conţinutul sonetelor lui Marin Sorescu interesează prin autenticitatea unor trăiri mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traversează câteva epoci şi poposesc în contemporaneitate. Eros, reflecţie gravă, nelinişte, satiră, demnitatea trăirii, mituri şi motive biblice şi istorice – toate purtând pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regăseşte în actul creaţiei – poetul cultivă metrici diferite, există aici o artă a concentrării esenţelor, dar şi un univers de imagini inedite. Imaginarul tutelează fiecare impuls poetic.“ George Sorescu
SUNT EU MEREU
În mine e un dram de depărtare
Ce tot m-aleargă ca argintul viu.
Sub pași îmi fuge timpul, iute schiu,
În faţă-mi când un munte, când o mare.
Sunt eu mereu? Mă uit și una știu:
Alcătuit din trăsături bizare,
Din mozaic o pietricică doare,
Mutând-o, mă tot schimb din tată-n fiu.
Și-această depărtare, acest hram,
Ce-l port în mine, sâmbure de foc,
Deopotrivă mi-e și băţ și ham,
Mă-ndeamnă și strunește – și-i un joc
Mai vicios ca jocul de noroc –
Și eu, pe mine, cui să mă reclam?