Soricelul si Margareta

Şoricelul şi margareta

Domnul Chiţescu era un şoricel cât o cutie de chibrituri şi locuia la oraş într-o casă mare, plină de picturi şi alte lucruri frumoase. Oa­menii îi spuneau muzeu. De dimineaţă şi până la încheierea programului de vizită, domnul Chiţescu urmărea din colţişorul lui întâmplările interesante din jur. Astfel, află că un tablou se poate numi şi pictură, iar cărţile nu sunt toate la fel. Îngrijitorul muzeului îl simpatiza şi, pentru că era un şoricel cuminte care nu rodea opere de artă, ci doar le privea, îi aducea în fiecare zi o bucăţică de caşcaval.

Tot el îl şi botezase domnul Chiţescu. Până atunci şoricelul se numise Chiţ, ca toţi şoriceii. Domnul Chiţescu îi plăcea şi îl făcea să se simtă ALTFEL.