“Spune-mi Eli” este prima nuvelă grafică din România care îndrăznește să abordeze un subiect dur – al abandonului, izolarii, abuzurilor și consecințelor acestora. Scrisă și ilustrată de către Dan Ungureanu, cartea ne introduce în lumea lui Eli – de fapt, în lumea a mii și mii de copii abandonați în instituții rezidențiale deveniți, ulterior, adulți, majoritatea cu dizabilități.
Povestea urmărește evoluția personajului, de la copil lăsat în grija statului la adult capabil să se întrețină singur și activist pentru dezinstituționalizare și drepturile persoanelor cu dizabilități. Fiecare capitol se bazează pe interviul luat de către autor lui Eli, urmărind în ordine cronologică episoade marcante din viața acesteia (primele amintiri din scoala specială, mutarea dintr-o instituție în alta, viața în comunitate, greutățile adaptării la permanentele schimbări, etc.).
Nuvela își propune familiarizarea publicului larg cu subiectul izolarii și conștientizarea dificultăților cu care se confruntă persoanele instituționalizate, inclusiv cele legate de integrare și adaptare la viața obișnuită, dar și prezentarea alternativelor existente: dezinstituționalizarea și crearea de servicii comunitare incluzive.
În martie 2017 erau încă peste 19.000 de copii și 18.000 de adulți cu dizabilități în instituții rezidențiale, sub protecția statului. Protecția din instituții înseamnă abuz. E bătaia primită de la cei care ar trebui să te îngrijească. E teroarea zilnică dată de lipsa de siguranță, de frica permanentă de a o încasa, de absența accesului la hrană bună și suficientă, la căldură, la igienă, la intimitate. E lipsa oricărei posibilități de a face propriile alegeri – inclusiv lângă cine dormi, când te plimbi sau cum te îmbraci.