Şuncă pe pîine (1982) relatează cu un umor savuros primii ani din viaţa lui Henry Chinaski, nonconformistul alter ego al scriitorului, şi experienţele maturizării sale în perioada Marii Crize şi în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Copil solitar şi ursuz, terorizat de un tată violent şi de spectrul sumbru al sărăciei, hărţuit fără încetare de ciudaţi şi schilozi care se proclamă prietenii săi, Henry se maturizează rapid, devenind un adolescent cinic, indolent şi agresiv, lipsit de mari ambiţii. Romanul descrie într-un stil de o vulgaritate adesea şocantă, însă de o cuceritoare sinceritate şi naturaleţe, lupta sa cu acneea severă care îi spulberă orice şansă la o viaţă socială normală, primele sale experienţe erotice şi bahice în cartierele sordide din Los Angeles, dar şi cele dintîi încercări literare.
„Dacă vrei să salvezi lumea, trebuie s-o faci cu fiecare om în parte. Cine zice că o face altfel este fie vreun romantic grandoman, fie politician.” (Charles Bukowski)
„O carte foarte veselă, în acelaşi timp foarte tristă şi, în ciuda tonului narcisist, onestă de cele mai multe ori. Bukowski pare să fi fost scriitorul cel mai potrivit să descrie California de Sud în perioada războiului – un pămînt plin de spaţii terne, nesfîrşite, lipsite de cel mai mic interes, în care poate doar imaginaţia te opreşte s-o iei razna. Într-o epocă în care toţi se închinau conformismului, Bukowski a scris despre urîţii, egoiştii, singuraticii şi nebunii ţării sale.” (The Observer)