Traducerea acestei cărţi a beneficiat de sprijinul Ambasadei Statului Israel la Bucureşti şi al Departamentului Cultural al Ministerului Israelian al Afacerilor Externe.
Cîştigătorul prestigiosului Man Booker International Prize, ediţia 2017
Cel mai trist om din lume e clovnul, se ştie. Şi cînd clovnul se apucă să rîdă de el însuşi şi de viaţa lui cea tristă, lumea din jur e nelămurită: ar trebui să rîdă împreună cu el? Să ceară banii înapoi pe bilet? Să-l huiduie gros? Cu Dovală Gi, comediantul care face stand-up în romanul lui David Grossman, nu rîde mai nimeni – poveştile lui, amintiri înspăimîntate ale celei mai lungi călătorii pe care a făcut-o copilul care a fost, îngheaţă zîmbetul pe buze şi ţintuiesc spectatorul pe scaunul incomod al barului unde a venit ca fraierul, aşteptîndu-se la nişte bancuri. Un cal intră într-un bar nu e nici pe departe o carte care se citeşte dintr-o singură suflare, cum spune Dovală bancurile cu melcul, ţestoasa şi papagalul. Dimpotrivă: din cînd în cînd, tristeţea peste care s-a lipit strîmb masca hohotului de rîs e copleşitoare, dătătoare de ghem în stomac şi pauză de lectură. Dovală se face bucăţi la microfon, în faţa stimatului spectator: mitraliază bancuri, mai bune ori mai proaste, rîde de el însuşi, se înjură, îşi cară pumni, se umple de sînge. Stimatul spectator hohoteşte cît hohoteşte, pînă nu mai înţelege nimic din ameţitorul rîsu’-plînsu’ de sub reflectoare. Dar Dovală continuă: poate doar aşa, rîzînd cu lacrimi, ajunge şi el să priceapă ce a trăit.