Pe o plajă a Pacificului, capul retezat al lui Iosua Nadal spune povestea prieteniei cu un personaj misterios numit Ierihon; relaţia lor începe în adolescenţă şi scopul lor comun este acela de a nu aparţine „marii mase“, gri, anonime. Ambii îşi doresc cu disperare să fie „altfel“, unul însă îşi propune să obţină acest lucru fără să facă rău nimănui, iar celălalt decide că nu se va da în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopul.
Tot ce povesteşte capul retezat al lui Iosua Nadal se petrece în Ciudad de México, firele văzute şi nevăzute ale puterii conduc spre această metro-polă, care devine un personaj de sine stătător al cărţii, un fel de geniu rău, devorator, care atrage şi care îi trans-formă în victime sigure pe toţi cei ce răspund chemării lui, un oraş care se hrăneşte cu corupţie, cu imoralitate, cu violenţă şi cu sărăcie.
Iosua şi Ierihon repetă înfruntarea arhetipală dintre Cain şi Abel, într-o lume în care graniţa dintre bine şi rău este mai degrabă o iluzie. Fuentes pune sub lupă toate forţele care se înfruntă în societatea mexicană con-temporană, cu convingerea că în Mexic nu există tragedie, ci totul se transformă în telenovelă.
Vocea lui Fuentes a adus întotdeauna în prim-plan, fără dogmatism şi fără cenzură, problemele şi ambiţiile Americii Latine.
Tomás Eloy Martinez
Julio Cortázar, Carlos Fuentes,Gabriel García Márquez, Octavio Paz şi José Saramago sunt autori aflaţi în căutarea unui sens pe care vor să îl împărtăşească tuturor compatrioţilor, ca şi contemporanilor de pretutindeni.
Nadine Gordimer
Carlos Fuentes (Panama, 1928) este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai Boomului hispanoamerican. După primele sale romane, La región más transparente (1959) şi La muerte de Artemio Cruz (1962; Moartea lui Artemio Cruz, în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing), Fuentes a devenit una dintre figurile principale ale literaturii contemporane. Dintre cele mai importante cărţi ale sale menţionăm Terra nostra (1975), Cristóbal nonato (1987), Los años con Laura Díaz (1999), La silla del águila (2003; Jilţul vulturului, Curtea Veche Publishing, 2004), Todas las familias felices (2006; Toate familiile fericite, Curtea Veche Publishing, 2010) şi, cel mai recent, volumul de povestiri Carolina Grau (2011). Considerat un punct de refe-rinţă al culturii mexicane, s-a angajat intens şi în viaţa politică şi socială din ţara sa şi a ţinut conferinţe la universităţi de prestigiu ca Princeton, Harvard, Columbia sau Cambridge.
Dintre numeroasele premii şi dis-tincţii care i s-au acordat, remarcăm Premiul Biblioteca Breve, Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Alfonso Reyes, Premiul Miguel de Cervantes, Premiul Internaţional Grinzane Cavour, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Galileo, Premiul Picasso (UNESCO), Pre-miul Internaţional Don Quijote de la Mancha, Premiul Formentor şi Legi-unea de Onoare franceză.