Cele 13 ½ vieți ale căpitanului Urs Albastru, de Walter Moers

“Imaginați-vă un tren care intră cu o lumânare pe acoperiș într-o gaură neagră, în timp ce dumneavoastră vă aflați într-o clopotniță pe Marte cu o lumânare pe cap și reglați un ceas cu o mărime de exact un metru pătrat, iar o bufniță, care și ea are o lumânare pe cap, zboară în direcția opusă trenului și cu viteza luminii printr-un tunel care tocmai este înghițit de o altă gaură neagră care, la rândul ei, poartă o lumânare pe cap [..] Uniți cele patru puncte în care arde lumânarea cu un creion colorat și veți obține un metru pătrat din spațiul găurii dimensionale.”

Dacă Baronul Munchhausen s-a împiedicat vreodată de Ghidul Autostopistului Galactic, antrenând, în cădere, tot pământul într-un univers paralel care apoi s-a amestecat cu al nostru, atunci aceasta trebuie că e explicația științifică pentru Zamonia și Cele 13 ½ vieți ale căpitanului Urs Albastru. Sau măcar pentru existența lui Walter Moers, deși probabil că acolo au acționat și forțe mai puțin evidente.

Urs Albastru este exact ceea ce îi spune și numele. În plus, e un explorator pe mare, mereu în căutare de aventuri, veșnic pe margine de prăpastie. Ajuns la mijlocul vieții, își scrie istoriile de tinerețe care – în cazul său – încep la scurt timp după naștere. Astfel, avem norocul (și privilegiul) să aflăm nu doar pățaniile lui, ci și o parte din istoria și geografia continentului Zamonia, cu capitala Atlantida – undeva între Eurasia și America de Nord, mai jos de Trolia Mare și Trolia Mică. E o lume care, din păcate, a pierit în valuri după ridicarea la cer a Atlantidei, împreună cu toate celelalte continente, în afara celor care există încă. Lămuriți?

Precum lumea în care trăiește, viața eroului nostru e aglomerată și la mâna hazardului. Bebeluș fiind, e salvat de la moarte de pirații pitici (de a căror existență nu știe nimeni). Abandonat câțiva ani mai târziu, e folosit de fantomele spiridușe, care îl transformă într-un soi de vedetă. E învățat să vorbească de valuri cârcotașe, e salvat în ultimul moment de un dinozaur salvator (Deus X. Machina), învață la școala de noapte a genialului profesor Abdul Privighetorul – care îl infectează cu bacteriile educate ale cunoștințelor enciclopedice supreme, cade în găuri dimensionale, e victimă a vrăjitoarei-păianjen, rezolvă problemele dintr-o Fata Morgana semistabilă, locuiește într-o tornadă, străbate interiorul unui cap de bolog însoțit de o idee proastă, devine gladiator al minciunii în Atlantida și, în general, asistă la (ori chiar scrie) istoria cunoscută a Zamoniei. Pe scurt, Urs Albastru e un aventurier, dar și un învățat ce știe să aprecieze la adevărata lor valoare cunoștințele acumulate și să se folosească de ele la momentul potrivit:

“Muchiile […] aveau o lățime de circa doi kilometri și m-ar fi ajuns în circa 20 de secunde, deci ar fi trebuit să alerg o mie de metri în cel puțin 9 secunde ca să mă salvez […] Acest calcul extrem de superfluu îmi trecu prin cap cu câteva secunde înaintea morții mele prin șmirghel și mi-a confirmat încă o dată că matematica are o utilitate modestă în viața practică.”

Sau, după cum ar rezuma însuși profesorul Privighetorul, “Cunoașterea este noapte”.

Walter Moers este un scriitor și ilustrator pe cât de retras, pe atât de renumit în Germania natală, însă în restul lumii cărțile sale sunt catalogate drept romane-cult. Desenează și scrie în primul rând pentru adulți – un fantasy dens, încărcat de umor negru, aluzii și anagrame, iar Urs Albastru este doar unul dintre personajele sale celebre.

Cele 13 ½ vieți ale căpitanului Urs Albastru (Die 13½ Leben des Käpt’n Blaubär, 1999) reprezintă prima carte situată în universul Zamonia. Până acum, în Germania au fost publicate șase, dar Moers nu își arogă meritele: spune că nu face decât să traducă opera unui dragon zamonic (probabil cel mai mare poet și scriitor al continentului), pe care a pus mâna printr-un concurs de împrejurări.

Despre dragonul în cauză vom afla mai multe în următoarele romane zamonice, deocamdată – cu ajutorul lui Urs Albastru – suntem invitați să descoperim elementele de bază ale acestei civilizații fascinante, să cunoaștem câțiva dintre reprezentanții săi de seamă, precum și felul lor de a gândi. Vom vedea lumea cu alți ochi după ce vom afla, de exemplu, că potrivit grobianismului sud-zamonic, niciun obiect nu include existența unui alt obiect atâta timp cât doar acestea două sunt privite cu insensibilitatea cuvenită, ceea ce ar putea însemna că experiența este suma dintre ignoranță și prostie militantă. Luminare plăcută, așadar!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.