Jocul lui Ender

Jocul lui Ender

Jocul lui EnderE greu să spui ceva bun despre Orson Scott Card, exceptând faptul că a scris cărți bune. Probabil că asta ar trebui să fie suficient, pentru că omul Scott Card nu-ți dă multe șanse să-l placi.

Autorii cu viziune, idealuri sau meniri sunt un privilegiu pentru cititor, fie că alcătuiesc curente disidente, declanșează revoluții, participă la ele ori doar își susțin ideile. Dar atunci când punctul de vedere al autorului nu se întâlnește cu cel al tău, cititorul, când – și mai rău – sunt în conflict clar, descoperi adesea că nu vrei să citești ce a scris. Că nu-ți place, pentru că nu suporți omul. Că nu vrei să-ți placă. Sau – în ultimă instanță – că nu ai chef să îl susții, cumpărându-i opera.

Scott Card e un personaj bizar. Este un om cult, multe din scrierile lui au fost premiate, dar părerile sale îi bulversează, irită sau înfurie pe mulți. Se declară democrat, dar are idei dintre cele mai conservatoare, îl compară pe Obama cu Hitler (după care invocă un exercițiu stilistic), scoate din minți cu declarații extrem de vocale comunitatea gay, pe susținătorii drepturilor omului și pe mulți alții. Despre scriitorii de Science Fiction se spune că sunt minți strălucite și deschise spre necunoscut, gata să-și imagineze mai mult decât media. În viața de zi cu zi, mintea lui Orson Scott Card pare că-și dorește să circule doar pe drumuri asfaltate, cu borduri înalte și destinații cunoscute. Dar, în mod paradoxal, unele din cărțile sale spun o cu totul altă poveste decât autorul lor. Ender’s Game este o astfel de carte.

Unii consideră că, odată ce știi părerile lui Scott Card, îi descoperi manipulările chiar și în Jocul lui Ender. Am pretenția că recunosc propaganda atunci când o văd, dar nu am găsit-o aici. Ce am găsit – însă – a fost o întreagă poveste despre manipulare. Ender’s Game (1985) este istoria unui copil – geniu militar, crescut prin derogare de la regulile societății, în speranța că va deveni salvatorul lumii – ultima șansă, într-un conflict cu o rasă extraterestră. Fiecare pas îl pregătește și îl transformă, apropiindu-l de liderul ce ar trebui să fie. Dar, departe de adevăr și cu un cost foarte mare.

Pentru cei de 13-14 ani, aceasta carte poate fi Cartea (așa cum, probabil, și ecranizarea așteptată va fi Filmul), pentru că vorbește despre o copilărie în conflict cu restul lumii, neînțeleasă, vulnerabilă și sacrificată pentru o cauză “mai mare”.  Cei ce au depășit vârsta descoperă cu totul alte dimensiuni ale poveștii – abuzuri menite să modeleze un ucigaș inocent, relații victimă-călău, diversele implicații ale conflictului și fațete ale adevărului, sacrificiile, necesitatea ori inutilitatea lor.

Ender’s Game este prima poveste SF publicată de Orson Scott Card, în 1977. Romanul avea să apară 8 ani mai târziu, în 1985, când câștiga și Nebula și Hugo Awards. A reprezentat cartea de început a unei serii. Un an mai târziu – în 1986 – un al doilea roman (Speaker For The Dead/ Vorbitor în numele morților, Nemira, 2012) primea, de asemenea, amândouă distincțiile pentru literatură SF. Până în ziua de azi, Orson Scott Card este singurul scriitor de SF ce a câștigat și Nebula și Hugo, doi ani la rând.

Dacă nu știați deja, sunt sigură că ați înțeles: vorbesc despre carte la aproape 30 de ani de când a fost scrisă pentru că va fi lansat filmul. Premiera va avea loc în scurt timp*, iar Summit Entertainment/ Lionsgate și-a dorit atât de mult să îl distribuie, pe cât au vrut să joace în el actori precum Harrison Ford și Ben Kingsley. Fără păreri de rău pentru alegerea făcută, toți fac acum față asediului de proteste, boicoturi și întrebări legate de prezența lui Scott Card printre scenariștii și producătorii acestui film.

Unii îl hulesc în avanpremieră, din cauza autorului. Alții, îl așteaptă cu nerabdare, datorită cărții. E o lume de tabere pro și contra, de justificări în alb și negru, în care singurele nuanțe gri se regăsesc în povestea lui Ender. Ciudat e că – la 28 de ani distanță – primim o lecție de la un om foarte puțin dispus să o aplice. Învățătura este – constant, obsesiv, până la capăt și atât de bine rezumat în engleză: think outside the box.

——-

* Pe 25 octombrie în UK și Irlanda, pe 31 octombrie în Australia și pe 1 noiembrie în Statele Unite, Canada și – de asemenea – România



There are 2 comments

Add yours

Post a new comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.