Murray Perahia, un conte, Bach şi nişte variaţiuni: Variaţiunile Goldberg. Recomandare de Alexandru Tomescu

Am bucuria de a vă prezenta un disc foarte special: un mare pianist – Murray Perahia și o mare partitură – Variațiunile Goldberg ale lui Johann Sebastian Bach. Istoria acestei lucrări este la fel de sinuoasă ca și scriitura lor polifonică: a zăcut uitată foarte multă vreme, apoi, din cauza duratei mari (în jur de o oră) a  fost evitată de mulți pianiști. Îi revine lui celebrului Glenn Gould meritul de a o fi adus în atenţia opiniei publice în 1955, iar interpretarea sa de atunci a rămas vreme de decenii una de referinţă.

Cine altcineva ar fi fost mai indicat pentru o altă versiune a Variaţiunilor Goldberg decât Murray Perahia, acest pianist extraordinar, un reper  incontenstabil al interpretărilor mozartiene. Ca și în cazul lui Mozart, Bach este suprinzător de dificil de interpretat, în ciuda aparentei simplități. Tocmai realizarea acestei curgeri neîntrupte de flux sonor, această rigoare și structurare a ideilor muzicale, transparența și simplitatea sonoră, fac această muzică să fie de fapt extrem de dificilă. Pentru Murray Perahia se pare că Bach are o simbolistică aparte. În vremea în care în urma unei accidentări suferite la mâna dreaptă a fost nevoit să stea vreme de câţiva ani departe de scena de concert, muzicianul a declarat că Bach a fost singura lui consolare. Aşadar, acest disc reprezintă într-un fel una dintre porţile, dintre căile de acces ale lui Murray Perahia către muzică în acea perioadă.

Cu privire la originea Variaţiunilor Glodberg, există o legendă, însă rămâne încă de stabilit cât din ea este adevărată. Oricum, are are ceva hazliu şi merită cu prisosinţă povestită. Variaţiunile Golgberg au fost comandate lui Bach de către un conte care suferea de insomnie şi care, pocnind din degete, i-a zis lui Bach: “domnule Bach, vă rog să-mi compuneţi o temă cu variaţiuni”. Urma ca un tânăr învăţăcel de-al lui să i-o cânte în anticamera dormitorului în nopţile lipsite de somn, ca să se amuze şi bietul conte ascultând ceva. Nu știm dacă această poveste este adevărată, dar cu siguranță este una dintre puţinele piese ale lui Bach publicate în timpul vieţii sale.

Bach a compus Variaţiunile plecând de la o temă aparent foarte simplă, care ascunde însă de multe ori profunzimi nebănuite, profunzimi care ies la iveală cu fiecare variaţiune care urmează. Sunt nu mai puţin de 30 de astfel de variaţiuni pe care eu le-aş numi mai degrabă metamorfoze sau deveniri ale temei principale. Sunt absolut spectaculoase şi acoperă un întreg registru de trăiri, de la variaţiuni foarte meditative la unele foarte antrenate şi chiar pasionale, căci Bach este – în ciuda aparenţelor – plin de pasiune.

Alexandru Tomescu. Foto de Bogdan Dincă

Şi, în mod surprinzător sau nu, însă exact ca în cazul Ciacconei sale, Variaţiunile se încheie cu Aria de la care am pornit. Este de fapt doar o aparentă reluare, fiindcă reascultând Aria la finalul întregii deveniri de variaţiuni, de fapt o ascultăm împreună cu toate acestea prezente deja în urechea noastră. Noi o ascultăm în simplitatea ei, dar deja ştim ce sămânţă se ascunde acolo.

Acest disc e şi o experienţă profund  spirituală; e un disc care ni-l arată pe Murray Perahia în toată frumuseţea sa de artist şi aş zice că nu ar trebui să lipsească de pe raftul niciunui iubitor de muzică.

Găsiţi Variaţiunile Goldberg cu Murray Perahia în Librăriile Cărtureşti sau în raftul virtual al Festivalului Enescu, pe carturesti.ro. Iar live, îl puteţi asculta pe Murray Perahia pe 28 septembrie, pe scena Ateneului, cântând şi Bach, dar şi Chopin, Schumann sau Beethoven.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.