704108_10151293623556385_683148385_o

Oradea, am stat prea puțin. Cărturești Pop-Up, cum a fost

Pe 29 noiembrie 2012 Oradea a găzduit prima librărie Cărturești Pop-Up.

Cum am ajuns la Oradea și nu în altă parte (pentru că invitații sunt de peste tot) v-am povestit într-o postare mai veche, în care apăreau doi tineri simpatici – Teea Marta și Rubie Popoviciu– și o poezie. Mai multe puteți citi aici.

Asta s-a întâmplat fix după aniversarea noastră Cărturești 12 ani, un moment în care, ca tot omul, făceam bilanțuri, adunări și scăderi din reușite, mai puțin reușite și planuri de viitor.

„Brand de laborator, experimental şi de avangardă, construit pe viziune intelectuală şi valori consistente, Cărtureşti este cel mai reprezentativ nume al industriei culturale româneşti.“
– Aneta Bogdan, Brandient

Ce am reușit în cei 12 ani nu încape aici, am mai vorbit despre asta în interviuri și tot ar mai fi câte ceva de spus. Ne vom referi însă doar la ceea ce e relevant în relație cu proiectul Cărturești Pop-Up, cum am ajuns să primim aceste invitații de a deschide în cele mai diverse locuri și de ce tot spunem că suntem mai mult decât o librărie.

O chestie ar fi că ceea ce am început la București și am continuat apoi să facem în Iași, Timișoara, Cluj și alte câteva orașe importante, ne-a poziționat în mintea publicului de carte și produse culturale în general ca fiind complet (sau într-o mare măsură) diferiți de restul. Asta nu înseamnă că suntem singurii sau că alții nu fac lucruri demne de apreciere. Așa cum observau autorii Rough Guides to Romania, Bucureștiul, de exemplu, găzduiește un număr semnificativ de libării bune.

În mare, orice librărie are acces la orice carte și poate găzdui o ofertă oricât de diversă, în limitele spațiului, desigur. La fel se întâmplă și cu cd-urile, filmele sau revistele. Așadar, nu e vorba neapărat despre ofertă, deși selecția este importantă și astfel se face că avem librării specializate. Noi obișnuim să rezumăm situația asta spunând că nu e vorba despre „ce”, ci despre “cum”, la fel cum cei care se tem că formatul electronic va aduce sfârșitul librăriilor trebuie să  își reamintească la ce sunt bune cărțile, de fapt. Nu ne-am simți împăcați ca și acum, după atâția ani, să facem doar evenimente la care vin câteva zeci de oameni, din care jumătate sunt fie fani și prieteni ai autorului, fie parte din acel număr de români care saltă media cărților citite pe cap de locuitor. Nu este suficient. Dacă există amenințări pentru librării, ca instituții, una dintre ele este în mod sigur concentrarea exclusivă pe o mână de oameni, acea elită firavă, percepută ca o enclavă de restul publicului potențial. Sunt o mulțime de oameni care citesc și pot fi creativi într-un domeniu cultural fără să-și dorească neapărat ștampila de intelectual; sunt mulți și cei cărora timpul și ritmul de viață nu le permit să “consume” literatură, muzică sau film atât cât și-ar dori. Există mulți tineri care fac excepție de la regula mult mai mediatizată a celor care se chinuie la bac, dar asta nu înseamnă că nu aparțin aceleiași generații și că pot fi atrași către lectură cu metode prăfuite. Cei menționați sunt adesea marginalizați și asta nu e o teorie populistă.

Se vorbește mult despre comunități în ultimul timp. Orice brand își dorește una. Noi ne-am trezit că am format o comunitate, un public fidel, fără să știm că lucrăm la asta. Asta se întâmplă de regulă când faci ceva în care crezi, deși, în 12 ani, au existat destule tentații de a ne rătăci pe drum.

Să ne întoarcem acum la proiectul nostru, care își ia numele Pop-Up dintr-un concept care circulă de ceva vreme și unora le este destul de familiar. Are specificul de a răsări undeva, de regulă pentru o pentru o scurtă perioadă de timp. Mihai Mateiu, colegul nostru din Cluj, i-a spus librăria efemeridă, adăugând un plus de poezie, deși el pînă acum ne-a obișnuit doar cu proză.

oradea

În acea zi din noiembrie, unica în care a a existat un Cărturești în Oradea, peste 300 de oameni au venit să ne vadă. Dar, așa cum am aflat chiar de la ei, și-ar fi dorit să ne convingă să rămânem. Dintre aceștia, marea majoritate erau elevi și studenți, însă printre ei și mulți  adulți- profesori, filosofi, arhitecți, un editor etc. Unii, simpli trecători, au intrat de curiozitate și au rămas la un ceai. În oraș există librării, dar nu sunt ceea ce își doresc, ne-au spus. Nu au atmosferă, nu au noutăți, nu sunt evenimente, nu se întâmplă nimic. Facem o paranteză aici, pentru că aceste cuvinte ne sunt foarte cunoscute, la fel ne este descrisă situația din multe orașe ale României, chiar și acolo unde există librării consacrate. Închidem paranteza. Revenind la orădeni, toți cei care au venit ne-au asigurat de sprijinul lor în cazul în care vom ajunge cândva cu o librărie “pe bune” la Oradea. Ne-am simțit copleșiți și emoționați din cale afară. Nu-i ușor să te cocoațe cineva pe un cal alb!… Având în vedere că evenimentul a fost comunicat mai mult în presa locală, plus cele câteva postări pe facebook, ne-am imaginat că vor veni doar cei doi tineri care ne-au chemat și prietenii lor. Din fericire, aveam ceai și prăjituri pentru toată lumea. Pe la 7 DJ Dubase a început să-şi facă auzite ritmurile, micul spaţiu închiriat a devenit neîncăpător şi cu greu am reuşit să trimitem musafirii acasă. Nu de alta, dar aveam un tren de prins. Chiar mai multe.

Imagini de la eveniment sunt aici.

Noi ne-am strâns din Arad (Doris), Cluj (Raul și Mihai), București (Anca și Vali). Misiunea n-ar fi reuşit  fără Rubie și Teea, care s-au oferit voluntari: ei au găsit spațiul, au lipit afișe, ne-au ajutat să amenajăm și să facem curat. Nu în ultimul rând, ei ne-au chemat. Coincidenţă ca-n filme, fix pe 29 s-a nimerit să fie ziua lui Rubie. Noroc că luaserăm și cadouri. Nu știm dacă vreunul dintre ei va ajunge librar cândva, dar știm că am câștigat cu siguranță niște cititori.

„Sigur, nu se punea problema deschiderii hocus-pocus a unei noi librării în Oradea – din păcate, timpurile nu o permit. Dar totuşi, am putea face ceva pentru copiii ăştia frumoşi? Ideea  unui pop-up store care să ţină o zi a făcut vâlvă în Cărtureşti şi a câştigat imediat câţiva adepţi. Încet-încet, întâi în capetele noastre, apoi în realitate, lucrurile au început să se mişte. Rubie și Tea au umblat prin oraş căutând un spaţiu potrivit – l-au găsit, cu fler şi puţin noroc, destul de rapid. Un fost magazin de haine, Simona – moda italiană, în piaţa Ferdinand la numărul 2. După discuţiile telefonice cu proprietarul tot ei au mers să facă măsurătorile şi pozele necesare. În Bucureşti şi în Cluj, o mică echipă a început să se ocupe, printre priorități și urgențe specifice perioadei, de conceptul acestei librării temporare, de textul de prezentare, de printuri, de căutarea unor adrese din presa orădeană, de găsirea unui DJ şi a unui sistem de sonorizare, de selecţia cărţilor şi gândirea unor modalităţi de expunere. Ghica Popa ne-a făcut un afiş pe care l-am printat în  Cluj și l-am trimis la Oradea cu microbuzul. Două zile mai târziu ne urcam în tren. E posibil ca Tea şi Rubie să fi petrecut noaptea în faţa spaţiului, primii sosiţi i-au găsit acolo. Cărțile și recuzita au venit prin curier. A-nceput vânzoleala, cu mătura şi mopul, cu scara şi ciocanul, cu foarfece şi scule cumpărate sau împrumutate din vecini, cu bandă adezivă. Making of-urile sunt mai plăcut de văzut pe fast-forward, dar până seara am reuşit să îmblânzim spaţiul, să-i dăm culoare (din perne), miez (din cărţi) şi aromă (din ceaiuri).“ – Mihai Mateiu, scriitor, coordonator PR și evenimente la Cărturești Cluj

echipa oradea

Incredibil dar adevărat, am citit în media locală. Adevărul e că totul s-a întâmplat foarte repede și chiar dacă pare un lucru simplu, multe idei bune și posibile gesturi frumoase ajung în sertar. În condițiile actuale de piață, fără o lege a cărții, cu chirii uriașe și investiții mult prea costisitoare față de cel mai optimist pronostic de vânzare, Cărturești la Oradea rămâne doar o amintire frumoasă, iar calculele nu sunt foarte diferite nici în privința altor orașe din țară.  Am vrea să continuăm proiectul Cărturești Pop-Up și sperăm să-i atragem alături de noi pe cei dispuși să ne susțină, pentru că toți ar avea de câștigat. Nu e vorba de câteva cărți vândute în plus, cum se întâmplă la târguri, ci de a construi și întări acest mediu. Pentru că nu doar librăriile, ci și autorii, dar și editurile ar duce-o mai bine dacă cei cărora ne adresăm ar fi mai numeroși.

Citim pentru a ști că nu suntem singuri – C. S. Lewis

 

PS:

La câteva zile după întoarcerea de la Oradea, am primit o scrisoare – Părerile unui grup de orădeni zăpăciţi în legătură cu proiectul care le-a colorat oraşul – care începe astfel:

„Dragă Cărtureşti,

Tot Oradea vă sâcâie şi de data aceasta, din păcate, cu un mesaj nou : mai vrem! […]“  și se încheie cu

“Cu drag,

Orădenii pentru care cultura încă mai înseamnă ceva ”

Alături  de gândurile lor au inserat și câteva fotografii, pe care le puteți vedea în galerie.

Nouă ne este deja dor de Oradea, cu decorul său Art Nouveau și oamenii minunați pe care i-am întâlnit.

 



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.