17

Un filozof, un economist și un biograf intră într-o librărie…

Nu, nu este un banc. 

La prima vedere, legătura dintre cărțile lor nu există. Dar modul inovator în care autorii au abordat același subiect, societatea, ne poate face pe noi, cei care o alcătuim, să fim solidari cu cea despre care mai spunem din când în când că este răul tuturor lucrurilor. 

Am început cu The school of life. Ce ironie!… mi-am spus. Să învăț despre viață dintr-o carte, de pe canapea. Eu știam că ori mergi la școală cuminte și îți iei toate diplomele posibile, ori pleci în lume, așa, neastâmpărat și needucat cum ești. Albă sau neagră. Și, desigur, prima „narațiune socială”, ca să folosesc terminologia din Fericit până la adânci bătrâneți, este preferată.


Nu pot să vorbesc despre o carte fără să o pomenesc pe cealaltă. Structura lor este foarte asemănătoare. Când mi-am dat seama de asta, am jonglat cu capitolele. Am citit capitolul dedicat relațiilor sociale din The School of life, am trecut la omologul lui din Fericit până la adânci bătrâneți; am citit aici despre bogăție și în The school of life despre cum ajungi la ea… și tot așa. Claritatea gândirii, sau altfel spus a logicii, poate deveni foarte la îndemână prin intermediul cărții lui Alain de Botton. Conștienți fiind că, aici, corect, se referă la a fi altruist și îngăduitor cu propriul sine, asta însemnând concordanța dintre ceea ce se petrece efectiv și emoțiile investite. Poate reușim să infiltrăm rațiunea în simțire, fără a-i minimaliza acesteia din urmă importanța caracterului necizelat. 

M-am apucat să citesc Fericit până la adânci bătrâneți înainte de începerea epidemiei la noi în țară, dorindu-mi „să evadez din mitul vieții perfecte”, așa cum sugerează subtitlul, să nu mai permit societății să aleagă în locul meu. Paul Dolan spune că oamenii aleg desfășurarea vieții lor în funcție de dezirabilul / indezirabilul dictat de societate. Acesta e un fapt. Nu reprezintă nici binele general, nici răul general. Ideal, pentru a lua o decizie cu adevărat liberă, omul ar trebui să fie tabula rasa, dar, în același timp, înțelept. 

Am continuat să citesc această carte, deși, acum, nu mai vreau „să evadez din mitul vieții perfecte”. Parcă există o oarecare alinare în aceste păreri generale derivate din societate. Multitudinea de studii prezente aici îți poate confirma intuiția referitoare la motivul pentru care oamenii adoptă unele comportamente pentru că se încadrează în normă, și nu pentru că le-ar aduce într-adevăr plăcere. Cred că apariția acestei cărți a coincis perfect cu pandemia. Până acum, ideea de a acționa altfel ne speria. Dacă până acum, noul reprezenta un cadru pentru dezvoltarea personală, în contextul mondial actual s-ar putea să fie nevoie de perspective noi pentru a ne asigura supraviețuirea ființei, așa cum a evoluat ea până în prezent. 

Dacă ați ajuns cu lectura până aici, probabil vă întrebați când intră în scenă biograful. Fără să vreau neapărat, în timp ce citeam capitolele despre dragoste și relații din cele două cărți menționate mai sus, am luat o pauză. Apăruse o carte nouă despre Darwin. Tendința mea generală de a acorda semnificație lucrurilor și de a le armoniza a integrat această nouă carte în crossover. Am citit fără întrerupere Charles și Emma. Crezul familiei Darwin. Se citește foarte repede. O să vă întoarceți numaidecât să jonglați între Fericit până la adânci bătrâneți și The school of life

De ce am potrivit-o în această structură? Alain de Botton spune că a te îndrăgosti pare a fi un proces atât de spontan și personal, încât e dificil să te gândești că poate fi guvernat de altceva, cum ar fi societatea sau cultura. Mai spune că iubirea pasională a fost atât de romanțată încât omul de rând pare să n-aibă nicio șansă, ci numai personajele complexe din literatură sau filme au. De asemenea, nu avem nevoie de educație în iubire. Totul trebuie să se petreacă spontan, intuitiv, într-un scenariu unde există compatibilitate 100%. Altfel, nu e bine. Paul Dolan vine și ne oferă statistici din prezent despre dragostea romantică și ne îndeamnă la flexibilitate atunci când îi judecăm pe cei ce nu se încadrează în aceste statistici. 

Iar Deborah Heiligman expune povestea soților Darwin, doi îndrăgostiți care nu s-au încadrat în aceste tipare, dar nici n-au făcut rău nimănui. Așa au ajuns ei în acest scenariu. Charles, omul de știință, și Emma, cu ale ei convingeri religioase adânc înrădăcinate. „Narațiunea socială” din prezent n-ar permite nicicum o dragoste între oameni cu perspective de viață atât de diferite, un agnostic n-ar putea iubi o fată care merge la biserică și invers, iar epoca romantismului n-ar accepta atâtea discrepanțe în materie de compatibilitate. 

Astfel, în timp ce economistul îți expune circumstanța impusă de societate, se aliază și cu filozoful, împreună dezvăluind alternativa, iar biograful se asigură de promovarea unei „narațiuni sociale” altfel. 

Un filozof, un economist și un biograf intră într-o librărie. La distanță de câteva rafturi plus un etaj și-au găsit ulterior locul unul lângă celălalt. 

Recenzie scrisă de colega noastră Corina Ioana Ciucardel, librar la Cărturești Brașov.



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.