dsc00362

Poemul săptămânii la #StațiaDePoezie

Urechea trandafirie


Zbigniew Herbert, Labirint cu pereții sparți, traducere de Constantin Geambașu, Tracus Arte, 2018

Mă gândeam 

că o cunosc bine

trăim de atâția ani împreună 

îi cunosc 

capul ca de pasăre

brațele albe 

și pântecul 

până când

într-o seară de iarnă

ea s-a așezat lângă mine 

și în lumina veiozei

ce cădea din spate

i-am zărit urechea trandafirie

o bucățică de piele caraghioasă

scoică cu sânge viu

înăuntru 

în acel moment nu am spus nimic – 

ar fi bine să scriu

o poezie despre urechea trandafirie

dar nu una ca apoi să se spună 

ia uite ce temă și-a ales 

face pe originalul 

una ca nimeni nici măcar să nu zâmbească 

să înțeleagă că dezvălui

o taină 

în acel moment nu am spus nimic

dar noaptea când ne-am culcat unul lângă altul

am încercat cu prudență

gustul exotic al urechii trandafirii 

după atâtea iubiri



There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.