Ruxandra Gîdei (4fără15): Volume de poezie pe care să le faci cadou prietenilor de Crăciun

Zilele trecute am postat pe YouTube un videoclip în care sugeram peste 15 titluri bune de oferit în dar prietenilor de Crăciun, având în vedere cât mai multe tipologii de cititori: cei sensibili, cei pasionați de magie, ocultism sau spiritualitate, cei pe care i-a doborât anul ăsta greu, cei care iubesc să filosofeze, cei care nu citesc regulat. Mă bucură tare mult că am ocazia să continui seria recomandărilor de sărbători împreună cu Cărturești, de data asta aducând în centru poezia română contemporană.

Alina Purcaru & Paula Erizanu, Un secol de poezie română scrisă de femei, volumul I, editura Cartier, 2019

Se publică destul de multă poezie în România, iar un cititor care tocmai apucă să descopere cum arată poezia română în afara manualelor școlare s-ar putea simți copleșit în fața unui raft ticsit cu cele mai fresh apariții. În ajutor îți vine proiectul coordonat de Alina Purcaru și Paula Erizanu, Un secol de poezie română scrisă de femei, care creează o panoramă a poeziei scrise de femei în limba română, în ultimii 100 de ani. Volumele II și III recuperează moștenirea unor poete care au trăit și scris în secolul XX – dar până să le parcurgi, volumul I îți facilitează întâlnirea literară cu 36 dintre cele mai importante poete care scriu azi în limba română.

Simona Popescu, Cartea plantelor și animalelor, editura Nemira, 2021

Ești în cea mai mare grădină pe care ți-o poți imagina. Te uiți la gâze legănându-se pe fire de iarbă, ființe cu mulți ochi care-și întind pânzele. Cumva, ajunge la tine un ecou înfundat din Pink Floyd și simți, în sfârșit, că ai timp. Citești cel mai nou volum al Simonei Popescu.

Jucăuș, deși grozav de dens, volumul ăsta marchează unul dintre cele mai importante evenimente literare care s-au întâmplat la noi în ultimul an – întocmai ființelor ierboase care „se vor fi ivit / printre buruieni și șerlai / când nici nu te mai așteptai”, Simona Popescu revine în peisajul poeziei contemporane, după 15 ani. Ierbar refăcut „aici / pe hârtie / cu aceeași răbdare și bucurie”, Cartea plantelor și animalelor e o explozie vie, o celebrare a biologiei și a poeziei deopotrivă. Se citește ca un volum scris de câteva sute de mâini, cum poeta intră în dialog cu artiștii pe care-i admiră în galerii, pe care-i citește sau ascultă, transformându-i pe toți în colocatari ai cărții.

E cartea pe care cred că s-ar bucura să o vadă sub brad orice iubitor de natură și cultură – apropo, bradul ăla e artifical, da?

Florentin Popa, Dezintegrare, editura OMG, 2021

Adevărul e că unele versuri din volumul ăsta încă mă bântuie, la cinci luni după ce le-am citit. În cel mai nou volum al său, Florentin Popa servește mixul ideal dintre romantism și postironie, așa încât cele două ingrediente se potențează reciproc. Când scrie despre „clopote de ciulini lovindu-se în viscol” și despre „teama aia […] / să nu te mai trezești / cu mâinile ei reci pe ceafă”, de exemplu, poetul rezistă patetismului și domolește cadrele eminesciene cu „o dacie 1310”, parcată ca cineva „să asculte ian și azteca”.

Mai vulnerabil și mai sincer decât îl știam până acum, Florentin Popa scrie un volum eclectic, perfect pentru cititorul care caută să afle cum arată la lucru tehnica poetică impecabilă.

Răzvan Andrei, Jazz pentru iguane, editura Curtea Veche, 2019

Jazz pentru iguane rămâne unul dintre cele mai cunoscute volume de poezie scrise într-o cheie asumat-LGBT din literatura română, iar registrul maximalist în care-și concepe Răzvan Andrei textele – imnuri tributare lui Ginsberg ori Walt Whitman – îl singularizează.

Spre voi mă îndrept – diformi, anormali, monștri cu inimi temătoare,
Scheletice chipuri, paria cu aureolele făcute cercei la urechea dreaptă
Și mucenici ai bolilor cu transmitere sexuală!

E un volum pe care l-ar iubi un cititor care crede în celebrarea diversității prin literatură.

Ana Săndulescu, La topirea ghețarilor, editura Casa de Pariuri Literare, 2021

Iată un volum interesant și mai puțin discutat decât cred că ar merita. Lia și Espera sunt cele două personaje care animă cartea, artiste pe care le mai leagă resturile unei prietenii bolnăvicioase, dar și încremenirea într-un:

ecosistem stabil, imuabil,
unde singurele așteptări sunt terminarea unei facultăți,
alegerea unui om bun,
să mă așez la casa mea, să fac copil

E un volum al căutărilor (mereu amânate) și, în egală măsură, un strigăt de revoltă împotriva exploatării capitaliste, prin lamentările celor două artiste rutinate. Dezamorsat, corpului vândut zilnic în serviciul Marelui Oraș îi mai rămâne să se roage „la Zeul Corporației pentru o zi liberă” și să-și sondeze micro-traumele până la epuizare: „Ceva îmi lipsește ca s-o duc la nivelul următor. Să-mi tai o ureche probabil”. La final, inacțiunea rămâne soluția unică:

Mai bine mă închid într-un buncăr și aștept să treacă încălzirea globală, epidemia, vântul arctic, pandemia.

O lectură musai pentru artiștii neînțeleși, maeștrii autosabotajului.

Luca Ștefan Ouatu, Cinematic, editura OMG, 2019

Cinematic e debutul unui tânăr de 19 ani (cât avea la vremea publicării volumului), „puștan de 2000 / pe focus slab și vise mari / cu fericire în colțul gurii ca băieții după șaormă”. Stângaci, sensibil și un pic îndrăgostit, o voce de adolescent se confesează, rupt după rave și multe ore de dansat: „mă mint că totul e ok / și ce e frumos în noi / n-o să dispară niciodată”. Aș face cadou volumul ăsta oricărui zoomer din viața mea. Hai să nu îmbătrânim vreodată.

Ruxandra Novac, Alwarda, editura Pandora M, colecția Anansi, 2020

Alwarda a fost numită Cartea de Poezie a anului 2020, iar în 2021 a continuat să fie premiată de cele mai importante jurii literare din țară. E o altă revenire mult așteptată în poezia românească și, față de ecograffiti, debutul publicat la începutul anilor 2000, cartea asta funcționează, în sine, ca o călătorie departe de România, pe rute confuze, cu destinații finale ca Detroit, Instanbul, Bruxelles, ori Bettembourg. O voce anemiată ne poartă prin „moteluri, benzinării albastru-electric, autostrăzi goale și vii, clădiri de metil, containere în porturi, orașe pe apă” și, epuizată de tranzit, se chestionează compulsiv:

Cine vei fi mâine, cum o să ieși de aici? Ca un adolescent nesigur pe el, o formă rarefiată în echilibru, o mică bijuterie cu perle?

Am simțit de multe ori nevoia să mă întorc la Alwarda de la prima lectură, iar cartea asta mi se pare cadoul perfect pentru un amator al călătoriilor poetice lungi, pe drumuri întortocheate.

🔹🔹🔹

Ruxandra Gîdei, mai cunoscută după numele ei de vloggeriță, 4fără15, este absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București. Ruxandra este cunoscută în online pentru pasiunea ei pentru poezie și literatura română contemporană (dar nu numai!), în jurul cărora a reușit să-și formeze o comunitate online de peste 25.000 de tineri pasionați de lectură din România. Originea numelui ei este un minunat poem ce îi aparţine lui Virgil Mazilescu, „patru fără un sfert”, ora la care Ruxandra postează întotdeauna pe contul ei de Youtube, pe care vă invităm să îl urmăriți dacă nu o faceți deja.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.