E dimineață, Abiscruda îi povestește lui Altiulius despre un cercetător al somnului, pe nume Dement, pe care ea l-a visat. Palev și Abisa aud întreaga discuție dintr-o cameră alăturată, și surîd.
– Acest Dement, în visul meu, cerceta somnul oamenilor și oamenii aveau somnul tulbure și cercetătorul Dement le privea somnul în ochi și zîmbea. Eu eram trează în visul meu și cercetătorul a venit la mine și mi-a zis: „La șaptezeci de ani, oamenii visează de opt ori mai puțin decît nou-născuții“.
Altiulius o ascultă pe Abiscruda, și spune:
– Păi, da, bătrînii nu mai au de ce să viseze, CÎND EȘTI BĂTRÎN ȚI SE TERMINĂ VISELE.
– Nu, Altiulius, BĂTRÎNII VISEAZĂ MAI PUȚIN FIINDCĂ LI SE USUCĂ PLEOAPELE, de aia. NOU-NĂSCUȚII VISEAZĂ MULT PENTRU CĂ PLEOAPELE LOR MIROS A LAPTE.
– Asta ți-a zis-o cercetătorul?
– Nu. Asta i-am zis-o eu lui.
– Copiii ăștia parcă sînt de pe altă lume, spune Abisa în șoaptă.
– Și nu sînt de pe altă lume? spune Palev, cu voce scăzută.