Ajutor! Mi-am pierdut inima...

"Mi-am șters lacrimile, după care mi s-au oprit brusc. Deși în interior simțeam o durere cumplită, era genul acela de moment în care lacul cristalin al lacrimilor mele a secat. Stăteam cu privirea în gol și cu sprâncenele încruntate. Plângeam pe interior mult mai mult decât o făceam pe exterior. Nu îmi mai simțeam inima în piept. Dacă până acum mă durea îngrozitor, la acest moment nu o mai găseam, nu o mai simțeam cum bate."