Această carte, rod al unei experienţe de o viaţă, prezintă principiile stabilite de Émile Coué la începutul sec. XX şi fundamente pe analize ale unor personalităţi dintre cele mai autorizate, care atestă eficacitatea lor indiscutabilă şi de necontestat în lupta contra afecţiunilor, deopotrivă fizice şi psihice.
Este o carte practică, ce permite cititorului să experimenteze imediat efectele metodei Coué.
Coué a observat că în anumite cazuri putea mări eficienţa unui medicament prescris, lăudându-i efectele benefice în faţa pacientului. Şi-a dat seama că la acei pacienţi în faţa cărora aducea elogii medicamentelor se putea observa o îmbunătăţire a stării de sănătate, comparativ cu pacienţii cărora nu le spunea nimic. Aşa a început explorarea folosirii hipnozei şi a puterii imaginaţiei de către Coué.
Metoda sa iniţială de a-şi trata pacienţii se baza pe hipnoză. A descoperit ca subiecţii nu puteau fi hipnotizaţi împotriva voinţei lor şi că, şi mai important, că efectele hipnozei dispăreau atunci când subiecţii îşi recăpătau conştienţa. Astfel a ajuns în cele din urmă la autosugestie, pe care o descrie ca pe un instrument pe care îl posedăm cu toţii din naştere şi cu care ne jucăm inconştient toată viaţa, aşa cum un copil mic se joacă cu zornăitoarea lui. Totuşi, este un instrument periculos; folosit imprudent sau inconştient, poate răni sau chiar omorî. Pe de altă parte, poate salva vieţi atunci când autosugestia este folosită cu bună ştiinţă.