Catalog în serie limitată, legat manual, conține CD-ul cu autograf al mestrului Nicolae Voiculeț, care îmbracă în mod armonios un Eveniment precum înfăptuirea Marii Uniri — sinonimă alcătuirii României Mari — care se cade să fie tratat de o manieră evenimențială.
Muzician român de renume internațional, artistul Nicolae Voiculeț reprezintă și promovează România în mod constant peste tot în lume, aducând în atenția publicului, folclorul și autenticitatea românească, prin intermediul naiului, consacrat.
A urcat pe scenă încă de la vârsta de cinci ani şi de atunci cântă pe scenele lumii, evidenţiind puterea incredibilă a sunetului şi autenticităţii româneşti. A concertat în faţa a numeroase personalităţi mondiale, de la preşedinţi de stat la familii imperiale, dar s-a implicat intens și în campanii umanitare, fiind aliat al celor în suferinţă, dăruindu-le speranţă şi credinţă prin puterea sunetului său.
Artistul expune prin sunet, simțirea unui popor demn, cu o cultură și un folclor impresionant, având misiunea de a păstra și transmite aceste valori, generațiilor următoare. Nicolae Voiculeț promovează România, la un nivel înalt de exprimare artistică, devenind astfel Ambasador al Identității Naționale, făcând cunoscută tradiția poporului său prin sunet, în concerte, pe diverse meridiane ale lumii, motiv pentru care a primit numeroase decorații și distincții.
Capitolul „România și «Marele Război»” tratează „Neutralitatea României în Primul Război Mondial” (1914-1916).
„Războiului de întregire a neamului românesc” coincide cu participarea României la Primul Război Mondial (1916-1918), împotriva Puterilor Centrale (mai cu seamă Austro-Ungaria și Germania), alături de Antantă (Franța, Marea Britanie, Rusia), alianță politico-militară care îi recunoștea Vechiului Regat dreptul asupra teritoriile locuite de românii din Austro-Ungaria: Banatul, Bucovina, Crișana, Maramureșul, Transilvania.
După episodul pilduitor al „Bătăliei Moldovei” (iulie-august 1917) – când armata română a rezistat intenției inamicului germano–austro-ungar de a ocupa Moldova și de scoate România din război – a urmat anul de grație al înfăptuirii a ceea ce numim „România Mare”, anume leatul „1918 – Anul Marii Uniri”:
- „27 martie/09 aprilie — Unirea Basarabiei cu România”.
- „15/28 noiembrie — Unirea Bucovinei cu România”.
- „18 noiembrie/01 decembrie — Unirea Transilvaniei și Banatului cu România; sfârșitul procesului de făurire a României Mari”.
- „toamna lui 1918/noiembrie 1919 — Redobândirea de facto și de jure a Dobrogei”.
Anii 1919-1920 au însemnat „Recunoașterea internațională a Românie Mari”.
Capitolul „România Mare pe calea modernizării” tratează anii interbelici, când statul român avea să devină și mai Mare printr-un „marș forțat” de modernizare: o lege fundamentală de inspirație democratică (Constituția din 1923); legiuiri de inspirație liberală înfăptuite în toate domeniile; o creștere economică susținută; o înflorire culturală fără precedent; constituirea unui sistem european de alianțe cu țări mici și mijlocii.
În sfârșit, 1927 este „Anul dispariției lui Ferdinand I și Ion I.C. Brătianu — înfăptuitori ai României Mari”. La vestea stingerii, în 24 noiembrie 1927, a marelui Om de stat, ziarul bucureștean de opoziţie țărănistă, Dreptatea, remarca: „S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc: întregirea neamului” (s.n.).