Nu există nimic mai pur și mai genuin pe lume decît inteligența intuitivă și umorul copiilor noștri (de multe ori involuntar, conferit tocmai de puritatea și drăgălășenia lor). Felul în care copiii noștri văd lumea ar trebui să fie una dintre principalele școli pe care să le frecventăm noi, părinții, iar a rata această școală, această învățătură îmi pare ratarea vocației de părinte înseși. Ioana Palicica reușește să recupereze în această carte toate regretele părinților – printre care mă număr și eu – care au pierdut prin ochiurile lărgite ale plasei memoriei lucrurile fabuloase pe care le-au spus copiii noștri, dar și întreagă învățătura purității. E imposibil să citești replicile Daniei și ale lui Viggo și să nu îți amintești că adevărații înțelepți nu sînt bătrînii, ci copiii.
Petronela Rotar