Comedia ororii in Franta

În Comedia ororii în Franța, un microroman scris chiar în anul morții lui Bolaño, eroul, un tânăr poet din America Latină, răspunde la un telefon public pe o stradă. O voce îl invită să devină membru al Grupului Suprarealist Clandestin și îi spune o poveste despre cinci tineri care lucrează în subteranele Parisului, unde scriu în grup un roman, sub îndrumarea cuiva despre care cred că este André Breton. Dar, chiar după moartea lui Breton, cineva continuă să-i plătească…
Celelalte două microromane, Patria și Mormintele văcarilor, sunt, de asemenea, inedite și împreună alcătuiesc culisele operei bolañiene, în care aflăm personaje care își construiesc, bucată cu bucată, marile roluri. Printre alții, ne vom reîntâlni cu Viermele (Convorbiri telefonice), cu Amalfitano (2666), cu surorile Pons, care nu sunt altceva decât o anticipare a surorilor Font (Detectivii sălbatici), cu terifiantul oraș Santa Teresa (Detectivii sălbatici, 2666), cu sinistrul Carlos Ramirez (Literatura nazistă în America, O stea îndepărtată) și, bineînțeles, cu Belano, alter-ego-ul lui Bolaño.
Roberto Bolaño (1953–2003) s-a născut la Santiago. În 1968 se mută cu familia în Mexic. Revenit în Chile în 1973, este arestat după lovitura de stat a lui Augusto Pinochet, eveniment care îi va marca opera literară. Eliberat după opt zile, se întoarce în Mexic, iar din 1977 se stabilește în Spania. Deși se considera în primul rând poet, s-a impus mai ales romanelor ca Detectivii sălbatici și Nocturnă în Chile, care au fost elogiate de critică, au obținut premii importante și l-au transformat, cum scrie New York Times, în „cea mai importantă voce literară latinoamericană a generației sale“. În seria de autor publicată de Editura Univers au apărut romanele 2666, Detectivii sălbatici, Amuleta, O povestioară lumpen, Al Treilea Reich, Literatura nazistă în America, Spiritul literaturii științifico-fantastice și volumele de poezie Câinii romantici și Trei.