Multe dintre ideile înnoitoare despre educaţie ale lui Bertrand Russell au fost socotite, în epoca sa, absolut scandaloase. În această carte, autorul pledează pentru eliberarea copilului de ascultarea necondiţionată datorată părinţilor şi autorităţii religioase. Russell susţine că societatea se poate transforma radical dacă la baza educaţiei stă cunoaşterea însoţită de iubire. Ideile şi argumentele remarcabile din aceste pagini şi-au păstrat prospeţimea şi aplicabilitatea până în ziua de azi.
„Dacă le spuneţi copiilor că trebuie să fie iubitori, riscaţi să generaţi în ei făţărnicie şi mistificare. Pe când dacă îi faceţi fericiţi şi liberi, dacă-i înconjuraţi cu bunătate, veţi constata că devin prietenoşi cu toată lumea în mod spontan şi că aproape toată lumea devine prietenoasă cu ei. O dispoziţie iubitoare şi încrezătoare se autojustifică, deoarece îi conferă celui în cauză un farmec irezistibil şi creează reciprocitatea afectivă aşteptată. Acesta e unul dintre cele mai importante rezultate pe care le putem spera de la o educaţie corectă a caracterului.“ – Bertrand Russell
Bertrand Russell
Figură de prim ordin a logicii şi filozofiei secolului XX, lordul BERTRAND RUSSELL (1872–1970) a fost totodată un autor prolific şi în probleme de interes pentru publicul larg: religia, organizarea socială, relaţiile internaţionale, războiul şi pacea, educaţia, etica, influenţa ştiinţei asupra vieţii sociale etc. În toate aceste chestiuni a exprimat o gândire originală şi viguroasă, adesea în răspăr cu mentalităţile dominante şi stârnind nu o dată nemulţumiri şi reacţii adverse din partea autorităţilor. Izbucnirea Primului Război Mondial ia dat ocazia săşi manifeste antimilitarismul şi pacifismul; drept consecinţă, şia pierdut în 1916 postul de la Cambridge şi a fost condamnat în 1918 la şase luni de închisoare. Democrat, individualist şi liberal, Russell a împărtăşit vederile socialiştilor englezi, dar a criticat bolşevismul după o călătorie în Rusia, întreprinsă în 1920. Până la sfârşitul vieţii n-a încetat să fie un adversar al oricărei forme de dictatură şi un luptător pentru cauza păcii, opunânduse utilizării militare a energiei nucleare sau denunţând pericolele naţionalismului. În 1950 ia fost decernat Premiul Nobel pentru literatură, „drept recunoaştere a activităţii sale scriitoriceşti variate şi de mare importanţă, prin care apără idealurile umaniste şi libertatea de gândire“.
Traduceri la Editura Humanitas: Istoria filozofiei occidentale (2005), În căutarea fericirii (2011), Cunoaşterea lumii exterioare (2013), Credinţele mele (2014), Eseuri sceptice (2015).
