Viziuni si transe, inaltari la cer, zboruri magice, stari cataleptice sau posedare de catre spirite, toate, pina la contactul direct al initiatului cu divinitatea, se inscriu printre modalitatile extazului, ale „iesirii din sine”.
„In Experiente ale extazului, Ioan Petru Culianu abordeaza studiul ascensiunii extatice ca istoric al religiilor. El isi limiteaza investigatia la o arie culturala precisa si in acelasi timp considerabila – de la vracii greci, precursori ai lui Platon, pina la Evul Mediu crestin –, fiind insa familiarizat si cu alte forme de ascensiune celesta, atestate in samanisme din China, India sau Australia. Culianu analizeaza si compara anumite traditii extatice orientale si occidentale pentru a le degaja structurile si, pe cit posibil, a le preciza «istoria». Dupa autor, ascensiunea extatica a sufletului cunoaste doua tipuri specifice: primul, pe care-l numeste «grecesc», comporta trecerea prin cele sapte sfere planetare (de regasit inca la Dante, Ficino si Pico della Mirandola). Celalalt, pe care il numeste «iudaic», prevede de asemenea o ascensiune in sapte (uneori trei) etape, dar acestea nu presupun niciodata existenta cerurilor planetare. Acest al doilea tip de ascensiune este atestat in numeroase apocalipse evreiesti si crestine si il regasim in povestirile despre mi’raj-ul Profetului. Este inutil sa mai subliniem importanta si originalitatea lucrarii de fata. Cercetarile lui Culianu intereseaza deopotriva istoria generala a religiilor si istoria religioasa a Orientului Apropiat, a Mediteranei orientale si a Antichitatii tirzii.” (Mircea Eliade)