Faţa şi reversul dezvăluie experienţa, deja bogată, a unui tînăr de douăzeci şi doi de ani: cartierul Belcourt din Alger şi mediul familial dominat de o bunică necruţătoare; o călătorie în Insulele Baleare, una în Praga, unde tînărul simte că are „moartea în suflet”; şi, mai ales, această temă esenţială: „admirabila tăcere a unei mame şi efortul unui bărbat de a regăsi o dreptate sau o iubire care să echilibreze această tăcere”.
Faţa şi reversul este prima carte a lui Albert Camus. A fost publicată în 1937, în Alger. La sfîrşitul vieţii, Camus va vedea în această operă din tinereţe sursa secretă care a alimentat sau ar fi trebuit să alimenteze tot ce a scris.
„Da, nimic nu mă împiedică să visez, în chiar ceasul exilului, de vreme ce măcar ştiu asta, şi o ştiu bine: opera unui om nu‑i nimic altceva decît acest mers îndelung ce vrea să regăsească pe căile ocolite ale artei cele două sau trei imagini simple şi nobile asupra cărora inima s‑a deschis prima oară. Iată de ce, poate, după douăzeci de ani de muncă şi de creaţie, trăiesc în continuare cu ideea că nici măcar nu mi‑am început opera.” (Albert Camus)