Dan Coman s-a născut pe 27 iulie 1975 în Gersa, România. A debutat cu anul cârtiței galbene, Editura Timpul, Iaşi, 2003 (Premiul de debut al USR, Premiul„Mihai Eminescu” – Opera Prima). Au urmat volumele: ghinga, Editura Vinea, Bucureşti, 2005; Dicţionarul Mara; ghidul tatălui (0-2 ani), Editura Cartier, Chişinău, 2009 (Premiul Radio România Cultural) și Insectarul Coman, Editura Charmides, 2017 (Premiul Cartea de Poezie a anului 2017 – Gala TinerilorScriitori, Premiul Radio România Cultural, Premiul Observator cultural) șidouă antologii de autor: d great coman (Editura Vinea, 2007) și Erg (EdituraCharmides, 2012).A publicat, de asemenea, volumele de proză Irezistibil, Editura Cartea Românească, 2010; Parohia, Editura Cartea Românească, 2012 (ediția a II-a, Editura Polirom, 2017) și Căsnicie, Editura Polirom, 2015.
Dan Coman are cea mai densă imaginaţie din toată poezia tînără, obsesiile lui se corporalizează violent, himerele capătă statut de persoane, ba chiar de idoli cu cult în regulă, iar stările se transformă pe loc în vedenii; se-nţelege că la o asemenea febrilitate a materializării imaginative şi nimica mişcă; şi încă spontan. Biografia himerei se transformă în monografia angoasei, iar angoasa e trăită ca o idilă entropică de cuşcă; sau de bolgie. Căci acesta e izomorfismul apartamentului damnat din care îşi relatează, ca pe evenimente (cu scală epică, aşadar) extatice şi funebre deopotrivă, Dan Coman stările: labirint, iatac, mormînt, toate laolaltă şi deodată, într-un fel de reverie de cadavru încă viu; o reverie descompusă în secvenţe şi editată ca un jurnal de halucinaţie, dar atît de acut încît dă impresia unui reportaj din interiorul comei.
Al. Cistelecan
Dan Coman (...) este poate creatorul celui mai coerent și mai consecvent mediu poetic din literatura noastră de după convențional alesul an 2000. Așezat la intersecția neoexpresionismului cu suprarealismul (așa cum s-a observat de nenumărate ori), el reușește să contopească cele două forme de expresie poetică într‑un melanj personal, legat definitiv de numele său, pe care-l exploatează cu autoironie amară.
Bogdan-Alexandru Stănescu