Gilda

“Acest manuscris, întocmit cu cerneală vișinie, a fost găsit între ruinele fumegânde ale unei case de pe strada Speranței din orașul D***; manuscrisul a scăpat ca prin minune parțial intact dintr-un violent incendiu ce a mistuit respectiva casă. Destinul acestui manuscris este destul de curios și se cuvine menționat: după ce a ars aproape în întregime, manuscrisul a ajuns în mâinile unui anticar din orașul vecin L***, care, în timpul marii crize de hârtie din 1967 l-a folosit pe post de ștergătoare în latrina proprie. Apoi același anticar a vântut manuscrisul pe bani grei unei babe snoabe originare tot din L***, babă ce avea mania de a arde câte o pagină de manuscris în fiecare zi onomastică a unui sfânt, cu condiția ca acea zi să fie consemnată în calendarul catolic oficial. După moartea bătrânei, manuscrisul a trecut, prin testament, în mâinile risipitoare ale unui nepot al acesteia, cunoscut parior în L*** și în împrejurimi, ocazie cu care dosul paginilor au servit destul de bine pentru întocmirea unor chitanțe de datorie. La moartea pariorului, manuscrisul a fost vândut prin licitație publică, alături de alte posesiuni ale defunctului, banii obținuți servind la acoperirea unei părți a datoriilor sale.”